Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru tilinc─â

TIL├ŹNC─é, tilinci, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, asem─ân─âtor cu fluierul, dar f─âr─â g─âuri laterale, f─âcut din scoar╚Ť─â de paltin, r─âchit─â, tei etc. [Var.: til├şng─â s. f.] ÔÇô Cf. tilinc.
TIL├ŹNG─é s. f. v. tilinc─â.
TIL├ŹNC─é, tilinci, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, asem─ân─âtor cu fluierul, dar f─âr─â g─âuri laterale, f─âcut din scoar╚Ť─â de paltin, r─âchit─â, tei etc. [Var.: til├şng─â s. f.] ÔÇô Cf. tilinc.
TIL├ŹNG─é s. f. v. tilinc─â.
TIL├ŹNC─é, tilinci, s. f. 1. Instrument primitiv de suflat, asem─ân─âtor cu fluierul, dar f─âr─â g─âuri pentru degete, f─âcut din coaj─â de tei ori de cire╚Ö sau din lemn de soc, paltin etc., av├«nd un timbru ascu╚Ťit, ╚Öuierat; tri╚Öc─â. Era... r─âsf─â╚Ť de sunete ca din tilinci de argint. DELAVRANCEA, S. 90. S-a-ntins poporul adunat S─â joace-n drum dup─â tilinci. CO╚śBUC, P. I 57. ÔŚŐ (Poetic) Pove╚Öti str─âbune, c├«ntece uitate, Cu glasuri de tilinci ├«ndep─ârtate ├Ämi am─âgesc iar g├«ndul ╚Öi m─â-ng├«n─â. IOSIF, V. 92. 2. Talang─â. (Atestat ├«n forma telinc─â) Iar c├«nd mor oameni mai mici, Trag clopotul de calici, Care sun─â ca telinca. ALECSANDRI, T. 904. 3. Groap─â de f├«nt├«n─â. Au aflat apa ├«ncuiat─â, c─â era podit─â tilinca f├«nt├«nii pe deasupra apei. SBIERA, P. 227. ÔÇô Variante: tel├şng─â (RUSSO, O. 122), tel├şnc─â, til├şng─â (BASSARABESCU, S. N. 129) s. f.
TIL├ŹNG─é s. f. v. tilinc─â.
til├şnc─â s. f., g.-d. art. til├şncii; pl. til├şnci
til├şnc─â s. f., g.-d. art. til├şncii; pl. til├şnci
TIL├ŹNC─é s. (MUZ.) (Olt.) tutelc─â. (C├ónt─â din ~.)
til├şnc─â (-ci), s. f. ÔÇô 1. Clopo╚Ťel. ÔÇô 2. Fluier, tri╚Öc─â. ÔÇô Var. telinc─â, titili(n)c(─â), (ti)tiling─â, Trans. pipilinc─â. Crea╚Ťie expresiv─â, cf. talang─â, sp. tilin. ÔÇô Der. tilinca (var. telinca), vb. (a c├«nta din tilinc─â; a suna tilinca). Mag. tilinka, pe care Cihac, II, 533, ├«l propune ca etimon al rom. ╚Öi rut. tylynka provin din rom. ÔÇô Cf. tili╚Öc─â, tri╚Öc─â.
TIL├ŹNC─é ~ci f. Instrument muzical popular de suflat, de forma unui fluier, f─âr─â g─âuri laterale, care emite sunete acute. [G.-D. tilincii] /cf. tilinc
til├şnc─â, til├şnci, s.f. (pop.) 1. fluier din coaj─â de tei, de paltin, din soc ori din salcie, f─âr─â g─âuri; ╚Öuier─âtoare. 2. clopo╚Ťel la oi, la vite. 3. groapa f├ónt├ónii.
tilinc─â (telinc─â) f. fluier ciob─ânesc f─âr─â g─âuri din scoar╚Ť─â de paltin, r─âchit─â sau teiu, [╚śi titilinc─â, titilic: onomatopee].
til├şnc─â f., pl. ─ş (var. din talang─â. D. rom. vine ung. rut. tilinka). Flu─şer f─âr─â g─âur─ş f─âcut din coaj─â de te─ş, din soc or─ş din salcie. ÔÇô La Bra╚Öov pipiling─â, ╚Öu─şer─âtoare dintrÔÇÖo v─ârgu╚Ť─â de salcie. (Ca s─â r─âsune ma─ş tare, se pune ├«ntrÔÇÖun corn de bo┼ş). V. tri╚Öc─â.
TILINCĂ s. (MUZ.) (Olt.) tutelcă. (Cîntă din ~.)
tilinc─â v. fluier.
til├şnc─â, tilinci, s.f. ÔÇô Instrument muzical utilizat ├«n Maramure╚Ö, construit din lemn (scoar╚Ť─â de salcie) sau metal, cu dop sau f─âr─â ╚Öi f─âr─â g─âuri pentru degete, ├«nchiz├ónd din c├ónd ├«n c├ónd cu degetul ar─ât─âtor cap─âtul de jos al ╚Ťevii (╚Üiplea, 1906; Borlean, 2000: 47): ÔÇ×├Än m├ónu╚Ťa de-a dreapta / T─ât ├«mi pune╚Ťi tilincaÔÇŁ (var. Miori╚Ťa). ÔÇô Cf. tilinc (onomatopee care imit─â sunetul de clopo╚Ťel) (DEX, MDA), cf. talang─â (Scriban, DER, MDA). Cuv. rom. > magh. tilinka, ucr. tylynka (Scriban, DER).
til├şnc─â, -i, s.f. ÔÇô 1. Fluier ciob─ânesc confec╚Ťionat din scoar╚Ť─â de salcie (f─âr─â g─âuri laterale) (╚Üiplea 1906): ÔÇ×├Än m├ónu╚Ťa de-a dreapta / T─ât ├«mi pune╚Ťi tilincaÔÇŁ (Miori╚Ťa). ÔÇô Din tilinc (onomatopee care imit─â sunetul de clopo╚Ťel).

Tilinc─â dex online | sinonim

Tilinc─â definitie

Intrare: tilinc─â
tiling─â
tilinc─â substantiv feminin