tilișcă definitie

9 definiții pentru tilișcă

TILÍȘCĂ, tiliști, s. f. Plantă erbacee cu rizomul târâtor, cu tulpina acoperită de peri moi, cu flori trandafirii dispuse în ciorchine (Circaea lutetiana). – Et. nec.
TILÍȘCĂ, tiliști, s. f. Plantă erbacee cu rizomul târâtor, cu tulpina acoperită de peri moi, cu flori trandafirii dispuse în ciorchine (Circaea lutetiana). – Et. nec.
TILÍȘCĂ, tiliști, s. f. Plantă erbacee cu rizomul tîrîtor, cu tulpina acoperită cu peri moi, cu flori trandafirii, dispuse în ciorchine (Circaea lutetiana).
tilíșcă s. f., g.-d. art. tilíștii; pl. tilíști
tilíșcă s. f., g.-d. art. tilíștii; pl. tilíști
TILÍȘCĂ s. (BOT.; Circaea lutetiana) (reg.) vrăjitoare, vrotilică, iarba-vrăjitoarei.
tilíșcă (-ști), s. f. – Iarba-vrăjitoarei (Circaea luteniana). – Var. telișcă. Origine necunoscută. Explicația pornind de la sl. tĕlo „imagine” (Cihac, II, 407) sau de la sl. tĕlĭste (Conev 48), bg. teleški „de juncan” (Scriban) nu satisface. Poate este o simplă var. cu schimb. de suf. de la tilincă „fluier”, dacă s-a dezvoltat vreun sens din rădăcina cu această semnificație, cf. trulișcă.
telíșcă și tilíșcă f., pl. ște, ștĭ (cp. cu rus. telúška, vițică, bg. teleški, de vițel, și ung. Teliska, Tiliska, o localitate lîngă Sibiĭ). Trans. Vrotilică.
TILIȘCĂ s. (BOT.; Circaea lutetiana) (reg.) vrăjitoare, vrotilică, iarba-vrăjitoarei.

tilișcă dex

Intrare: tilișcă
tilișcă substantiv feminin