TÍLDĂ, tilde, s. f. 1. Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit în unele opere pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. Semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronunțării sunetului pe care îl reprezintă un caracter palatal, nazal etc. – Din fr. tilde, germ. Tilde.

TÍLDĂ, tilde, s. f. 1. Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit în unele opere pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. Semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronunțării sunetului pe care îl reprezintă un caracter palatal, nazal etc. – Din fr. tilde, germ. Tilde.

TÍLDĂ, tilde, s. f. 1. Semn grafic de forma unui «s» de tipar culcat, folosit în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvînt care se repetă. 2. Semn diacritic de forma unui «s» de tipar culcat, care, pus deasupra unei vocale, arată că vocala are timbru nazal.

tíldă s. f., g.-d. art. tíldei; pl. tílde

tíldă s. f., g.-d. art. tíldei; pl. tílde

TÍLDĂ s.f. 1. Semn grafic (~) folosit în unele lucrări (pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă etc.). 2. Semn diacritic (~) care se pune, mai ales în ortografia spaniolă, deasupra lui n, pentru a arăta că se pronunță muiat. [< sp., fr. tilde, germ. Tilde].

TÍLDĂ s. f. 1. semn grafic (~) în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. semn diacritic care se pune deasupra unei litere pentru a-i da un caracter palatal sau nazal. (< fr. tilde, germ. Tilde)

TÍLDĂ ~e f. 1) Semn grafic (~) care se folosește pentru a înlocui un cuvânt care se repetă. 2) Semn diacritic (~) care se pune deasupra literei „n” pentru a indica că se pronunță muiat. /<fr. tilde, germ. Tilde

TÍLDĂ s. f. (< sp., fr. tilde, germ. Tilde): 1. semn grafic (~) folosit în unele lucrări științifice pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. semn diacritic (~) care se pune mai ales în ortografia spaniolă, deasupra lui n (ñ), pentru a arăta că se pronunță muiat.