Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru tij─â

T├ŹJ─é, tije, s. f. 1. Tulpin─â aerian─â a plantelor erbacee. 2. Bar─â de metal (cilindric─â) f─âc├ónd parte dintr-un sistem tehnic, ca element de leg─âtur─â sau de ghidare. ÔÇô Din fr. tige.
T├ŹJ─é, tije, s. f. 1. Tulpin─â aerian─â a plantelor erbacee. 2. Bar─â de metal (cilindric─â) f─âc├ónd parte dintr-un sistem tehnic, ca element de leg─âtur─â sau de ghidare. ÔÇô Din fr. tige.
T├ŹJ─é, tije, s. f. 1. (Rar) Tulpina aerian─â a plantelor erbacee. V. lujer, vrej. Din mijlocul frunzelor late ╚Öi grase, nuf─ârul se ridic─â ├«n aer. E mai ├«nt├«i o tij─â ├«nalt─â, ├«nc├«t floarea mic─â din v├«rful ei pare o cup─â cu picior lung, pentru b─âut o b─âutur─â rar─â. BOGZA, C. O. 158. 2. Bar─â rotund─â care face parte dintr-un sistem tehnic ca organ de leg─âtur─â, fiind solicitat─â ├«n general la ├«ntindere ╚Öi la compresiune.
t├şj─â s. f., g.-d. art. t├şjei; pl. t├şje
t├şj─â s. f., g.-d. art. t├şjei; pl. t├şje
T├ŹJ─é s.f. 1. Parte a plantelor erbacee care cre╚Öte de la r─âd─âcin─â ├«n sus; tulpin─â, pai. 2. (Tehn.) Pies─â de forma unei bare, care suport─â solicit─âri numai ├«n lungul axei sale. [< fr. tige].
T├ŹJ─é s. f. 1. tulpin─â aerian─â a plantelor erbacee. 2. ornament arhitectural care imit─â tija (1). 3. (tehn.) pies─â de forma unei bare care suport─â solicit─âri numai ├«n lungul axei sale. (< fr. tige)
T├ŹJ─é ~e f. 1) Parte aerian─â a plantelor erbacee. 2) tehn. Bar─â metalic─â prin care se realizeaz─â leg─âtura dintre dou─â piese ale unui sistem tehnic. [G.-D. tijei] /<fr. tige
TIJ─é DE REFLEX element stabilizator la deltaplan care intr─â ├«n func╚Ťiune singur la m─ârirea excesiv─â a vitezei de zbor, av├ónd efect redresor.

Tij─â dex online | sinonim

Tij─â definitie

Intrare: tij─â
tij─â substantiv feminin