tihărie definitie

4 definiții pentru tihărie

TIHĂRÍE, tihării, s. f. (Reg.) Tihăraie. – Et. nec. Cf. tihăraie.
TIHĂRÍE, tihării, s. f. (Pop.) Tihăraie. – Et. nec. Cf. tihăraie.
TIHĂRÍE, tihării, s. f. Tihăraie. Spun feciorii că s-ar fi aflînd patru haite fătate in niște tihării încîlcite cu spini. SADOVEANU, O. L. 40.
tihăráĭe și -ríe f. (rudă cu ung. cihere, desiș, care poate să vie din rom. țîhlă, sihlă. Cp. și cu stuhăraĭe, -ríe). Est. „Loc în pădure ascuns și greŭ de străbătut” (Nț. Rev. I. Crg. 3, 156), povîrniș rîpos acoperit de brazĭ căzuțĭ, desiș în loc abrupt: pe marginea uneĭ tihărăĭ adîncĭ și înguste (VR. 1923, 4, 6), nu putea nimeri pin tihăraĭa ceĭa (Șez. 31, 137), trece pin pădurĭ, tihărăĭ și cîmpiĭ pustiĭ (Șez. 33, 27). V. smidă, hududoĭ, tîhlăriș, ponor.

tihărie dex

Intrare: tihărie
tihărie