Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru tighelire

TIGHEL├Ź, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase un material cu tighel, a face un tighel. ÔÖŽ A tivi o f├ó╚Öie dintr-un alt material (colorat). ÔÇô Din tighel.
TIGHEL├ŹRE, tigheliri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tigheli ╚Öi rezultatul ei; tighelit1. ÔÇô V. tigheli.
TIGHEL├Ź, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase un material cu tighel, a face un tighel. ÔÖŽ A tivi o f├ó╚Öie dintr-un alt material (colorat). ÔÇô Din tighel.
TIGHEL├ŹRE, tigheliri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tigheli ╚Öi rezultatul ei; tighelit1. ÔÇô V. tigheli.
TIGHEL├Ź, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase cu tighel, a face tighel. ÔÖŽ Fig. A tivi cu o dung─â colorat─â. S-a topit amurgul lin ca o f─âclie, Tighelind cu aur norii de n─âmol. DE╚śLIU, N. 51. (Refl.) Dintre nori izbucneau v├«ltori galbene ╚Öi ro╚Öii. Cei a c─âror ├«nf─â╚Ťi╚Öare se schimb─â de la o clip─â la alta se tigheleau cu pembe. MACEDONSKI, O. III 48.
TIGHEL├ŹRE, tigheliri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tigheli ╚Öi rezultatul ei.
tighel├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. tighel├ęsc, imperf. 3 sg. tighele├í; conj. prez. 3 s─â tighele├ísc─â
tighel├şre s. f., g.-d. art. tighel├şrii; pl. tighel├şri
tighel├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. tighel├ęsc, imperf. 3 sg. tighele├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. tighele├ísc─â
tighel├şre s. f., g.-d. art. tighel├şrii; pl. tighel├şri
TIGHEL├Ź vb. (Transilv.) a ╚Ötipui. (A ~ o fust─â.)
TIGHEL├Ź vb. v. tivi.
A TIGHEL├Ź ~├ęsc tranz. 1) (confec╚Ťii din materiale textile) A coase cu tighel. 2) A tivi cu o f├ó╚Öie din alt material (pentru a ├«nfrumuse╚Ťa). /Din tighel
tighel├ęsc v. tr. (d. tighel). Fac tighel: a tigheli o c─âma╚Ö─â.
TIGHELI vb. (Transilv.) a știpui. (A ~ o fustă.)
tigheli vb. v. TIVI.

Tighelire dex online | sinonim

Tighelire definitie

Intrare: tigheli
tigheli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: tighelire
tighelire substantiv feminin