TIFÓN, tifoane, s. n. Pânză subțire de bumbac, cu țesătură foarte rară; spec. fâșie din această pânză, folosită la pansamente. – Cf. engl. tiffany.

TIFÓN, tifoane, s. n. Pânză subțire de bumbac, cu țesătură foarte rară; spec. fâșie din această pânză, întrebuințată la pansamente. – Cf. engl. tiffany.

TIFÓN, tifoane, s. n. Pînză subțire, cu o țesătură foarte rară; obiect (în special basma) confecționat din această pînză. Baba-i cu două tifoane, moșul cu coatele goale. TEODORESCU, P. P. 132. ♦ Fîșie de pînză foarte rară, întrebuințată la pansamente.

tifón s. n., pl. tifoáne

tifón s. n., pl. tifoáne

TIFÓN s. v. pansament.

TIFÓN1 s.n. Țesătură de bumbac, întrebuințată mai ales la pansamente. [Cf. engl. tiffany].

TIFÓN2 s.n. Aparat de producere a semnalelor acustice, cu ajutorul vaporilor sau aerului comprimat. [< engl. tyfon].

TIFÓN1 s. n. țesătură subțire și foarte rară de bumbac, pentru pansamente. (după engl. tiffany)

TIFÓN2 s. n. aparat de producere a semnalelor acustice cu ajutorul vaporilor sau al aerului comprimat. (< engl. tyfon)

tifón (-ónuri), s. n. – Pînză subțire pentru pansamente. Engl. tiffany (Tiktin).

TIFÓN ~oáne n. 1) Pânză subțire și rară de bumbac, higroscopică, folosită, în special, pentru confecționarea pansamentelor. 2) Bandă din astfel de pânză, folosită la pansare; fașă; bandaj. /<engl. tiffany

tifon n. materie țesută foarte rar, organtin.

1) *tifón n., pl. oane (engl. tiffany). Un fel de țesătură foarte rară cu care se acopere lucrurile ca să fie ferite de muște (fr. organdi). V. gaz 2.

2) *tifón n., pl. oane (fr. engl. typhon, d. chinezu tafang, tafung, supt infl. latinuluĭ typhon, -ónis, vgr. typhón, vîrtej, sorb, uragan). Uragan în extremu Orient (maĭ ales între Ĭuliŭ și Novembre). – Și taĭfún, pl. urĭ (germ. taifun, d. chinezu teĭfun). V. ciclon.

TIFON s. bandaj, fașă, pansament, (pop.) legătoare, legătură, oblojeală. (A acoperit rana cu un ~.)

Tifon = Typhon.