TÍFIC, -Ă, tifici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de tifos, privitor la tifos; care provoacă tifosul. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care este bolnavă de tifos. – Din fr. typhique.

TÍFIC, -Ă, tifici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de tifos, privitor la tifos; care provoacă tifosul. 2. S. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de tifos. – Din fr. typhique.

TÍFIC, -Ă, tifici, -e, adj. Care se referă la tifos, de tifos. Bacili tifici. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de tifos.

tífic adj. m., s. m., pl. tífici; adj. f., s. f. tífică, pl. tífice

tífic adj. m., s. m., pl. tífici; f. sg. tífică, pl. tífice

TÍFIC adj. (MED.) (înv.) tifos. (Microb ~.)

TÍFIC, -Ă adj., s.m. și f. (Bolnav) de tifos. [< fr. typhique].

TÍFIC, -Ă adj., s. m. f. (bolnav) de tifos. (< fr. typhique)

TÍFIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tifos; propriu tifosului. 2) Care provoacă sau este provocat de tifos. Bacil ~. 3) și substantival Care suferă de tifos. /<fr. typhique

*tífic, -ă adj. (d. tifos; fr. typhique). Med. De tifos: afecțiune tifică, microbĭ tificĭ. Subst. Bolnav de tifos.

TIFIC adj. (MED.) (înv.) tifos. (Microb ~.)