tifan definitie

9 definiții pentru tifan

TIFÁN, tifane, s. n. Năvod mic folosit pentru pescuit în bălți, iazuri, canale. – Et. nec.
TIFÁN, tifane, s. n. Năvod mic folosit pentru pescuit în bălți, iazuri, canale. – Et. nec.
TIFÁN, tifane, s. n. Plasă de pescuit la adîncime mică, în ape cu maluri joase.
tifán s. n., pl. tifáne
tifán s. n., pl. tifáne
tifán (-ne), s. n. – Plasă, năvod de pescuit. – Var. difan. Origine necunoscută, poate tc.
TIFÁN ~e n. rar Năvod pentru pescuitul în ape de adâncime mică. /cf. rus. tifan, turc. difana
tifan n. plasă de pescuit: iarna morunașul se trage cu tifanele pe sub ghiață. [Origină necunoscută].
tifán și difán n., pl. e. Dun. Plasă mare cît o aripă de năvod (100-200 de metri) și fără matiță (întrebuințată pe rîurĭ, nu pe bălțĭ).

tifan dex

Intrare: tifan
tifan substantiv neutru