Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru ticsit

TECSU├Ź vb. IV v. ticsi.
TICS├Ź, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple p├ón─â la refuz un spa╚Ťiu (├«ngr─âm─âdind, ├«nghesuind ceva); a ├«n╚Ťesa; p. ext. a ├«mb├ócsi. 2. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv.) A (se) ├«nghesui. [Var.: (reg.) tecsu├ş vb. IV] ÔÇô Et. nec.
TICS├ŹT, -─é, ticsi╚Ťi, -te, adj. (Despre spa╚Ťii, recipiente) Plin p├ón─â la refuz. ÔÖŽ (Despre obiecte sau fiin╚Ťe) ├«nghesuit peste m─âsur─â (├«ntr-un spa╚Ťiu). ÔÖŽ (Despre locuri, terenuri) Acoperit ├«n ├«ntregime, ├«n╚Ťesat. ÔÇô V. ticsi.
TECSU├Ź vb. IV v. ticsi.
TICS├Ź, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple p├ón─â la refuz un spa╚Ťiu (├«ngr─âm─âdind, ├«nghesuind ceva); a ├«n╚Ťesa; p. ext. a ├«mb├ócsi. 2. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv.) A (se) ├«nghesui. [Var.: (reg.) tecsu├ş vb. IV] ÔÇô Et. nec.
TICS├ŹT, -─é, ticsi╚Ťi, -te, adj. (Despre spa╚Ťii, recipiente) Plin p├ón─â la refuz. ÔÖŽ (Despre obiecte sau fiin╚Ťe) ├Änghesuit peste m─âsur─â (├«ntr-un spa╚Ťiu). ÔÖŽ (Despre locuri, terenuri) Acoperit ├«n ├«ntregime, ├«n╚Ťesat. ÔÇô V. ticsi.
TECSU├Ź vb. IV v. ticsi.
TICS├Ź, ticsesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit mai ales la participiu) A umple un spa╚Ťiu (├«ngr─âm─âdind, ├«nghesuind ceva); a ├«n╚Ťesa; p. ext. a ├«mb├«csi. Se uita la pia╚Ťa ticsit─â de marea de trupuri. DUMITRIU, B. F. 124. Bufetul era ticsit de consumatori, care se instalaser─â la mese pentru toat─â noaptea. VLAHU╚Ü─é, O. A. 308. 2. (├Änvechit) A ├«ngr─âm─âdi peste m─âsur─â (obiecte, fiin╚Ťe) ca s─â ├«ncap─â c├«t mai multe la un loc; a ├«ndesa, a ├«nghesui. ╚śi ├«nh─â╚Ť├«nd parii, au ├«nceput s─â-i ticseasc─â peste bietul morar. SBIERA, P. 239. C├«t pentru actori, s─â-i ticse╚Öti ├«ntr-o tr─âsur─â de harabagiu ╚Öi s─â-i expeduie╚Öti la mon─âstirea Slatina. ALECSANDRI, T. 1401. ÔŚŐ Refl. Norodul se ticsea Gr─âm─âzi ├«n anticameri, de cum se f─âcea ziu─â. NEGRUZZI, S. II 237. ÔÇô Variante: tecsu├ş (BUDAI-DELEANU, ╚Ü. 225), ticsu├ş (ANT. LIT. POP. I 80) vb. IV.
TICS├ŹT, -─é, ticsi╚Ťi, -te, adj. Plin peste m─âsur─â. Sala de a╚Öteptare era ticsit─â ca o anticamer─â de minister. C. PETRESCU, C. V. 127. Unde trec turme de miei ╚śi mocani boga╚Ťi de vite, Cu chimirile ticsite. ALECSANDRI, P. P. 257. ÔÖŽ ├Änghesuit peste m─âsur─â (├«ntr-un spa╚Ťiu). Locurile nefiind numerotate ╚Öi pl─âtind deopotriv─â, nu e nici un cuv├«nt ca s─â st─âm ticsi╚Ťi ca sardelele 7 in╚Öi ├«ntr-un compartiment. VLAHU╚Ü─é, O. A. 233. ÔÖŽ Acoperit ├«n ├«ntregime. Erau dou─âzeci ╚Öi dou─â de buc─â╚Ťi, toate de aur... pres─ârate ╚Öi ticsite cu pietre scumpe. ODOBESCU, S. III 628. Trei pagini ticsite. ALECSANDRI, la TDRG.
tics├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. tics├ęsc, imperf. 3 sg. ticse├í; conj. prez. 3 s─â ticse├ísc─â
tics├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. tics├ęsc, imperf. 3 sg. ticse├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ticse├ísc─â
TICS├Ź vb. 1. v. ├«ngr─âm─âdi. 2. v. aglomera.
TICS├ŹT adj. 1. v. ├«ngr─âm─âdit. 2. v. doldora. 3. v. ├«n╚Ťesat. 4. v. aglomerat.
A TICS├Ź ~├ęsc tranz. (lucruri) A v├ór├« cu for╚Ťa ├«ntr-un spa╚Ťiu restr├óns (ca s─â ├«ncap─â mai mult); a ├«ndesa; a ├«nghesui. 2) (spa╚Ťii limitate) A umple p├ón─â la refuz. /Orig. nec.
tics├Č v. a umplea p├ón─â ├«n v├órf, a ├«ndesa mult. [Cf. slav. TISKATI, a str├ónge cu putere (v. teasc)].
ticsit a. bine îndesat: cu chimirele ticsite POP.
tics├ęsc or─ş tix├ęsc v. tr. (vsl. tiskati, a tescui. V. tescu─şesc. Cp. cu ticlu─şesc). Umplu de tot, buc╚Öesc: a-╚Ť─ş ticsi punga cu ban─ş, cutia cu tutun.
tics├şt, -─â adj. Plin de tot, ├«ndesat: un sac ticsit, biserica era ticsit─â de lume. Mul╚Ť─ş ├«n c├«t nu ma─ş ├«ncap: st─âtea┼ş ticsi╚Ť─ş ca sardeleleÔÇÖn cutie.
TICSI vb. 1. a burduși, a îndesa, a ghemui, a înghesui, a îngrămădi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ toate într-un sac.) 2. a se aglomera, a se suprapopula. (Locul, regiunea s-a ~.)
TICSIT adj. 1. burdu╚Öit, ├«ndesat, ├«nghesuit, ├«ngr─âm─âdit, (rar) tescuit, (reg.) buc╚Öit. (Un geamantan ~.) 2. doldora, ├«nc─ârcat, ├«ndesat, ├«n╚Ťesat, plin. (~ de bani.) 3. ├«mp├«nzit, ├«n╚Ťesat, plin, (fig.) ├«mp─ânat. (Loc ~.) 4. aglomerat, suprapopulat. (Un teritoriu ~ de popula╚Ťie.)

Ticsit dex online | sinonim

Ticsit definitie

Intrare: ticsi
tecsui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
ticsi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ticsit
ticsit adjectiv