TECSUÍ vb. IV v. ticsi.

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec.

TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi.

TECSUÍ vb. IV v. ticsi.

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec.

TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi.

TECSUÍ vb. IV v. ticsi.

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit mai ales la participiu) A umple un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbîcsi. Se uita la piața ticsită de marea de trupuri. DUMITRIU, B. F. 124. Bufetul era ticsit de consumatori, care se instalaseră la mese pentru toată noaptea. VLAHUȚĂ, O. A. 308. 2. (Învechit) A îngrămădi peste măsură (obiecte, ființe) ca să încapă cît mai multe la un loc; a îndesa, a înghesui. Și înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar. SBIERA, P. 239. Cît pentru actori, să-i ticsești într-o trăsură de harabagiu și să-i expeduiești la monăstirea Slatina. ALECSANDRI, T. 1401. ◊ Refl. Norodul se ticsea Grămăzi în anticameri, de cum se făcea ziuă. NEGRUZZI, S. II 237. – Variante: tecsuí (BUDAI-DELEANU, Ț. 225), ticsuí (ANT. LIT. POP. I 80) vb. IV.

TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. Plin peste măsură. Sala de așteptare era ticsită ca o anticameră de minister. C. PETRESCU, C. V. 127. Unde trec turme de miei Și mocani bogați de vite, Cu chimirile ticsite. ALECSANDRI, P. P. 257. ♦ Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). Locurile nefiind numerotate și plătind deopotrivă, nu e nici un cuvînt ca să stăm ticsiți ca sardelele 7 inși într-un compartiment. VLAHUȚĂ, O. A. 233. ♦ Acoperit în întregime. Erau douăzeci și două de bucăți, toate de aur... presărate și ticsite cu pietre scumpe. ODOBESCU, S. III 628. Trei pagini ticsite. ALECSANDRI, la TDRG.

ticsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsésc, imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 să ticseáscă

ticsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsésc, imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 sg. și pl. ticseáscă

TICSÍ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. aglomera.

TICSÍT adj. 1. v. îngrămădit. 2. v. doldora. 3. v. înțesat. 4. v. aglomerat.

A TICSÍ ~ésc tranz. (lucruri) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. 2) (spații limitate) A umple până la refuz. /Orig. nec.

ticsì v. a umplea până în vârf, a îndesa mult. [Cf. slav. TISKATI, a strânge cu putere (v. teasc)].

ticsit a. bine îndesat: cu chimirele ticsite POP.

ticsésc orĭ tixésc v. tr. (vsl. tiskati, a tescui. V. tescuĭesc. Cp. cu ticluĭesc). Umplu de tot, bucșesc: a-țĭ ticsi punga cu banĭ, cutia cu tutun.

ticsít, -ă adj. Plin de tot, îndesat: un sac ticsit, biserica era ticsită de lume. Mulțĭ în cît nu maĭ încap: stăteaŭ ticsițĭ ca sardelele’n cutie.

TICSI vb. 1. a burduși, a îndesa, a ghemui, a înghesui, a îngrămădi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ toate într-un sac.) 2. a se aglomera, a se suprapopula. (Locul, regiunea s-a ~.)

TICSIT adj. 1. burdușit, îndesat, înghesuit, îngrămădit, (rar) tescuit, (reg.) bucșit. (Un geamantan ~.) 2. doldora, încărcat, îndesat, înțesat, plin. (~ de bani.) 3. împînzit, înțesat, plin, (fig.) împănat. (Loc ~.) 4. aglomerat, suprapopulat. (Un teritoriu ~ de populație.)