ticsire definitie

2 intrări

20 definiții pentru ticsire

TECSUÍ vb. IV v. ticsi.
TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec.
TICSÍRE, ticsiri, s. f. Acțiunea de a ticsi și rezultatul ei; îngrămădire, înghesuire. – V. ticsi.
TECSUÍ vb. IV v. ticsi.
TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec.
TICSÍRE, ticsiri, s. f. Acțiunea de a ticsi și rezultatul ei; îngrămădire, înghesuire. – V. ticsi.
TECSUÍ vb. IV v. ticsi.
TICSÍ, ticsesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit mai ales la participiu) A umple un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbîcsi. Se uita la piața ticsită de marea de trupuri. DUMITRIU, B. F. 124. Bufetul era ticsit de consumatori, care se instalaseră la mese pentru toată noaptea. VLAHUȚĂ, O. A. 308. 2. (Învechit) A îngrămădi peste măsură (obiecte, ființe) ca să încapă cît mai multe la un loc; a îndesa, a înghesui. Și înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar. SBIERA, P. 239. Cît pentru actori, să-i ticsești într-o trăsură de harabagiu și să-i expeduiești la monăstirea Slatina. ALECSANDRI, T. 1401. ◊ Refl. Norodul se ticsea Grămăzi în anticameri, de cum se făcea ziuă. NEGRUZZI, S. II 237. – Variante: tecsuí (BUDAI-DELEANU, Ț. 225), ticsuí (ANT. LIT. POP. I 80) vb. IV.
TICSÍRE s. f. Acțiunea de a ticsi; umplere, îngrămădire, înghesuire.
ticsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsésc, imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 să ticseáscă
ticsíre s. f., g.-d. art. ticsírii; pl. ticsíri
ticsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsésc, imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 sg. și pl. ticseáscă
ticsíre s. f., g.-d. art. ticsírii; pl. ticsíri
TICSÍ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. aglomera.
TICSÍRE s. v. îngrămădire.
A TICSÍ ~ésc tranz. (lucruri) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. 2) (spații limitate) A umple până la refuz. /Orig. nec.
ticsì v. a umplea până în vârf, a îndesa mult. [Cf. slav. TISKATI, a strânge cu putere (v. teasc)].
ticsésc orĭ tixésc v. tr. (vsl. tiskati, a tescui. V. tescuĭesc. Cp. cu ticluĭesc). Umplu de tot, bucșesc: a-țĭ ticsi punga cu banĭ, cutia cu tutun.
TICSI vb. 1. a burduși, a îndesa, a ghemui, a înghesui, a îngrămădi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ toate într-un sac.) 2. a se aglomera, a se suprapopula. (Locul, regiunea s-a ~.)
TICSIRE s. îndesare, înghesuire, îngrămădire. (~ geamantanului cu lucruri.)

ticsire dex

Intrare: ticsi
tecsui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
ticsi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ticsire
ticsire substantiv feminin