Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru ticsire

TECSU├Ź vb. IV v. ticsi.
TICS├Ź, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple p├ón─â la refuz un spa╚Ťiu (├«ngr─âm─âdind, ├«nghesuind ceva); a ├«n╚Ťesa; p. ext. a ├«mb├ócsi. 2. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv.) A (se) ├«nghesui. [Var.: (reg.) tecsu├ş vb. IV] ÔÇô Et. nec.
TICS├ŹRE, ticsiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ticsi ╚Öi rezultatul ei; ├«ngr─âm─âdire, ├«nghesuire. ÔÇô V. ticsi.
TECSU├Ź vb. IV v. ticsi.
TICS├Ź, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple p├ón─â la refuz un spa╚Ťiu (├«ngr─âm─âdind, ├«nghesuind ceva); a ├«n╚Ťesa; p. ext. a ├«mb├ócsi. 2. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv.) A (se) ├«nghesui. [Var.: (reg.) tecsu├ş vb. IV] ÔÇô Et. nec.
TICS├ŹRE, ticsiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ticsi ╚Öi rezultatul ei; ├«ngr─âm─âdire, ├«nghesuire. ÔÇô V. ticsi.
TECSU├Ź vb. IV v. ticsi.
TICS├Ź, ticsesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit mai ales la participiu) A umple un spa╚Ťiu (├«ngr─âm─âdind, ├«nghesuind ceva); a ├«n╚Ťesa; p. ext. a ├«mb├«csi. Se uita la pia╚Ťa ticsit─â de marea de trupuri. DUMITRIU, B. F. 124. Bufetul era ticsit de consumatori, care se instalaser─â la mese pentru toat─â noaptea. VLAHU╚Ü─é, O. A. 308. 2. (├Änvechit) A ├«ngr─âm─âdi peste m─âsur─â (obiecte, fiin╚Ťe) ca s─â ├«ncap─â c├«t mai multe la un loc; a ├«ndesa, a ├«nghesui. ╚śi ├«nh─â╚Ť├«nd parii, au ├«nceput s─â-i ticseasc─â peste bietul morar. SBIERA, P. 239. C├«t pentru actori, s─â-i ticse╚Öti ├«ntr-o tr─âsur─â de harabagiu ╚Öi s─â-i expeduie╚Öti la mon─âstirea Slatina. ALECSANDRI, T. 1401. ÔŚŐ Refl. Norodul se ticsea Gr─âm─âzi ├«n anticameri, de cum se f─âcea ziu─â. NEGRUZZI, S. II 237. ÔÇô Variante: tecsu├ş (BUDAI-DELEANU, ╚Ü. 225), ticsu├ş (ANT. LIT. POP. I 80) vb. IV.
TICS├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a ticsi; umplere, ├«ngr─âm─âdire, ├«nghesuire.
tics├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. tics├ęsc, imperf. 3 sg. ticse├í; conj. prez. 3 s─â ticse├ísc─â
tics├şre s. f., g.-d. art. tics├şrii; pl. tics├şri
tics├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. tics├ęsc, imperf. 3 sg. ticse├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ticse├ísc─â
tics├şre s. f., g.-d. art. tics├şrii; pl. tics├şri
TICS├Ź vb. 1. v. ├«ngr─âm─âdi. 2. v. aglomera.
TICS├ŹRE s. v. ├«ngr─âm─âdire.
A TICS├Ź ~├ęsc tranz. (lucruri) A v├ór├« cu for╚Ťa ├«ntr-un spa╚Ťiu restr├óns (ca s─â ├«ncap─â mai mult); a ├«ndesa; a ├«nghesui. 2) (spa╚Ťii limitate) A umple p├ón─â la refuz. /Orig. nec.
tics├Č v. a umplea p├ón─â ├«n v├órf, a ├«ndesa mult. [Cf. slav. TISKATI, a str├ónge cu putere (v. teasc)].
tics├ęsc or─ş tix├ęsc v. tr. (vsl. tiskati, a tescui. V. tescu─şesc. Cp. cu ticlu─şesc). Umplu de tot, buc╚Öesc: a-╚Ť─ş ticsi punga cu ban─ş, cutia cu tutun.
TICSI vb. 1. a burduși, a îndesa, a ghemui, a înghesui, a îngrămădi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ toate într-un sac.) 2. a se aglomera, a se suprapopula. (Locul, regiunea s-a ~.)
TICSIRE s. îndesare, înghesuire, îngrămădire. (~ geamantanului cu lucruri.)

Ticsire dex online | sinonim

Ticsire definitie

Intrare: ticsi
tecsui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
ticsi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ticsire
ticsire substantiv feminin