ticneală definitie

14 definiții pentru ticneală

TICNEÁLĂ s. f. v. tihneală.
TIHNEÁLĂ, tihneli, s. f. (Înv.) Faptul de a-i tihni, de a avea tihnă. [Var.: ticneálă s. f.] – Tihni + suf. -eală.
TICNEÁLĂ s. f. v. tihneală.
TIHNEÁLĂ, tihneli, s. f. (Înv.) Faptul de a-i tihni, de a avea tihnă. [Var.: ticneálă s. f.] – Tihni + suf. -eală.
TICNEÁLĂ s. f. v. tihneală.
TIHNEÁLĂ, tihneli, s. f. (Învechit și popular; și în forma ticneală) Tihnă. Sărută pe ticneală Că nu-i stau boi-n tînjală. MARIAN, S. 132. – Variante: ticneálă, tigneálă (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 161) s. f.
tihneálă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. tihnélii; pl. tihnéli
tihneálă s. f., g.-d. art. tihnélii; pl. tihnéli
TIHNEÁLĂ s. v. astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă.
ticneálă, V. tihneală.
tihneálă și ticn- f., pl. elĭ. Rar. Tihnă. – Și tign- (Trans.).
tihnea s. v. ASTÎMPĂR. CALM. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ.
tihneálă, (ticneală, tigneală), s.f. – (reg.) Tihnă, liniște, pace, odihnă; noroc: „Să le deie foc și pară / Dacă n-am avut tícneală” (Calendar, 1980: 49). – Din tihni + suf. -eală (DEX).
tihneálă, (ticneală, tigneală), s.f. – Tihnă, liniște, pace, odihnă; noroc: „Să le deie foc și pară / Dacă n-am avut tícneală” (Calendar 1980: 49). – Din tihni + -eală.

ticneală dex

Intrare: tihneală
ticneală
tihneală substantiv feminin