tichiuță definitie

9 definiții pentru tichiuță

TICHIÚȚĂ, tichiuțe, s. f. Diminutiv al lui tichie. ◊ (În basme) Tichiuța dracului = pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă. [Pr.: -chi-u-] – Tichie + suf. -uță.
TICHIÚȚĂ, tichiuțe, s. f. Diminutiv al lui tichie. ◊ (În basme) Tichiuța dracului = pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă. [Pr.: -chi-u] – Tichie + suf. -uță.
TICHIÚȚĂ, tichiuțe, s. f. Diminutiv al lui tichie. ◊ (În basme) Tichiuța dracului = pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă. Pînă să-i iau de veste, s-a făcut nevăzut prin hățiș, parcă avea tichiuța dracului în cap. GHICA, S. 284.
tichiúță (-chi-u-) s. f., g.-d. art. tichiúței; pl. tichiúțe
tichiúță s. f. (sil. -chi-u-), g.-d. art. tichiúței; pl. tichiúțe
TICHIÚȚĂ s. (reg.) tichioară.
Tichiuță f. nume ironic dat necuratului (căruia poporul îi atribue o tichie roșie care îl face nevăzut).
tichiúță f., pl. e. Tichie mică. Tichiuță, nume ironic dat diavoluluĭ din pricina tichiuțeĭ roșiĭ pe care ĭ-o atribue poporu și care-l face nevăzut.
TICHIUȚĂ s. (reg.) tichioară.

tichiuță dex

Intrare: tichiuță
tichiuță substantiv feminin
  • silabisire: -chi-u-