tichet definitie

11 definiții pentru tichet

TICHÉT, tichete, s. n. Imprimat care asigură posesorului anumite drepturi (la spectacole, călătorii etc.). – Din fr., engl. ticket.
TICHÉT, tichete, s. n. Bucată de hârtie sau de carton imprimat, care asigură posesorului anumite drepturi. – Din fr., engl. ticket.
TICHÉT, tichete, s. n. Bucată mică de hîrtie sau de carton imprimat, care asigură posesorului anumite drepturi (astăzi, în special, dreptul de a călători cu anumite trenuri sau de a ocupa un loc fix într-un tren). Pipăie în buzunar tichetul de tren. C. PETRESCU, O. P. I 15. Era conductorul... recunoscui dreptatea invocată și mă ghemuiam în limitele tichetului meu. GHICA, S. 2. ◊ Fig. Compartimentul rămîne gol. Profit de ocazie și mă instalez pe toată lungimea unui tichet. VLAHUȚĂ, O. A. 233.
tichét s. n., pl. tichéte
tichét s. n., pl. tichéte
TICHÉT s.n. Bilet-anexă la trenurile cu locuri fixe sau pe nave, pe care este consemnat numărul locului la care are drept călătorul. ♦ Imprimat care asigură posesorului dreptul de a cumpăra anumite mărfuri. [< engl., fr. ticket].
TICHÉT s. n. imprimat, bilet-anexă de format mic, care conferă posesorului anumite drepturi (la spectacole, călătorii etc.). (< fr., engl. ticket)
tichét (-te), s. n. – Bilet. Fr. (engl.) ticket.
TICHÉT ~e n. Bucată mică de hârtie sau de carton imprimaț, care oferă deținătorului anumite drepturi sau permite accesul undeva. /<fr., engl. ticket
tichét n., pl. e (fr. [d. engl.] ticket). Rar. Bilet (de intrare ș. a.).
tichét s. n. 1971 În transportul urban, până prin anii ’80, bilet de călătorie cumpărat în avans, la un preț redus, în cel puțin zece exemplare v. precumpărat (din engl., fr. ticket; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

tichet dex

Intrare: tichet
tichet substantiv neutru