ticăloșie definitie

12 definiții pentru ticăloșie

TICĂLOȘÍE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie. 2. (Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. -ie.
TICĂLOȘÍE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie. 2. (Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. -ie.
TICĂLOȘÍE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală (v. josnicie); faptă josnică, mișelie. But îl înjura cumplit pe Anculia pentru ticăloșia sa. DUMITRIU, N. 207. Multe necredințe și ticăloșii ați săvîrșit; acuma, la domnia Tomșei, v-a sosit și vouă veleatul! SADOVEANU, O. VII 74. Da cîte ticăloșii am văzut eu acolo, vă spui drept, m-am speriat. VLAHUȚĂ, O. A. II 96. 2. (Astăzi rar) Stare de sărăcie, de mizerie; (la pl.) suferințe fizice, infirmități, boli. Dar dacă el se întoarce la ticăloșia din care-a ieșit, n-are decît. SADOVEANU, P. M. 145. Zîna îl amenință cu boală și cu toate ticăloșiile omenești, dacă nu s-o duce. ISPIRESCU, L. 231. Fărmături, blide aruncate în toate părțile, cofăielul de vin răsturnat, ticăloșie mare. CREANGĂ, P. 11. Muri pribeag și în ticăloșie la Constantinopole. BĂLCESCU, M. V. 277.
ticăloșíe s. f., art. ticăloșía, g.-d. art. ticăloșíei; pl. ticăloșíi, art. ticăloșíile
ticăloșíe s. f., art. ticăloșía, g.-d. art. ticăloșíei; pl. ticăloșíi, art. ticăloșíile
TICĂLOȘÍE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scârnăvie, spurcăciune, (reg.) mârșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgânătate, păgânie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comis o mare ~.)
TICĂLOȘÍE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.
TICĂLOȘÍE ~i f. 1) Stare de ticălos; decădere morală. 2) Faptă de ticălos; josnicie; mârșăvie; abjecție. [G.-D. ticăloșiei] /ticălos + suf. ~ie
ticăloșie f. 1. mizerie: îl rugă s’aibă milă de ticăloșia lui ISP.; 2. stare ticăloasă, păcătoșie: ticăloșia oamenilor NEGR.
ticăloșíe f. Starea saŭ defectu omuluĭ ticălos: mare ticăloșie pe eĭ, pe casa asta!. – Și -énie.
ticăloșie s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE.
TICĂLOȘIE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păginie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comis o mare ~.)

ticăloșie dex

Intrare: ticăloșie
ticăloșie substantiv feminin