Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

TIC─é├Ź1, pers. 3 tic─âie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ceasornice) A emite un sunet ritmic caracteristic ├«n timpul func╚Ťion─ârii; a face tic-tac. 2. (Despre inim─â) A bate tare (sub efectul unei emo╚Ťii puternice); a zv├ócni, a palpita. ÔÇô Tic1 + suf. -─âi.
TIC─é├Ź2, tic─âiesc, vb. IV. Refl. ╚Öi intranz. (Pop.) A lucra ├«ncet, f─âr─â spor; a se moc─âi. ÔÇô Et. nec.
TIC─é├ŹT2, -─é, tic─âi╚Ťi, -te, adj. (Despre oameni) 1. Care lucreaz─â ├«ncet, f─âr─â spor; moc─âit. 2. (Pop.) Nenorocit, nec─âjit; s─ârman, n─âp─âstuit. ÔÇô V. tic─âi2.
TIC─é├ŹT1, tic─âituri, s. n. Faptul de a tic─âi1; b─âtaie, sunet ritmic al ceasornicului; zv├ócnire, palpitare a inimii. ÔÇô V. tic─âi1.
TIC─é├Ź1, pers. 3 tic─âie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ceasornice) A emite un sunet ritmic caracteristic ├«n timpul func╚Ťion─ârii; a face tic-tac. 2. (Despre inim─â) A bate tare (sub efectul unei emo╚Ťii puternice); a zv├ócni, a palpita. ÔÇô Tic1 + suf. -─âi.
TIC─é├Ź2, tic─âiesc, vb. IV. Refl. ╚Öi intranz. (Rar) A lucra ├«ncet, f─âr─â spor; a se moc─âi. ÔÇô Et. nec.
TIC─é├ŹT2, -─é, tic─âi╚Ťi, -te, adj. (Despre oameni) 1. Care lucreaz─â ├«ncet, f─âr─â spor; moc─âit. 2. (Pop.) Nenorocit, nec─âjit; s─ârman, n─âp─âstuit. ÔÇô V. tic─âi2.
TIC─é├ŹT1, tic─âituri, s. n. Faptul de a tic─âi1; b─âtaie, sunet ritmic al ceasornicului; zv├ócnire, palpitare a inimii. ÔÇô V. tic─âi1.
TIC─é├Ź2, tic─âiesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A lucra ├«ncet ╚Öi f─âr─â mult spor, a se moc─âi. 2. (├Änvechit ╚Öi popular) A se zbuciuma, a se fr─âm├«nta, a se v─âita. ├Äncepu a-╚Öi fr├«nge m├«inile de durere ╚Öi a se tic─âi, de-i pl├«ngeai de mil─â. ISPIRESCU, M. V. 31.
TIC─é├Ź1, tic─âiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inim─â) A bate tare (sub efectul unei emo╚Ťii puternice); a zv├«cni, a palpita. Parc─â mie nu-mi tic─âie inima? DUMITRIU, P. F. 12. Dar dac─â n-o vrea? ├«ntreb─â Vitalia cu inima tic─âind. ST─éNOIU, C. I. 206. 2. (Despre ceasornice) A emite un sunet ritmic, caracteristic ma╚Öin─âriei ├«n func╚Ťie; a face tic-tac. Un ceasornic pe un scrin mai tic─âia ca o inim─â bolnav─â. ANGHEL-IOSIF, C. L. 79. ÔÇô Variant─â: t├«c├«├ş (ISPIRESCU, L. 60) vb. IV.
TIC─é├ŹT2, -─é, tic─âi╚Ťi, -te, adj. 1. Care lucreaz─â ├«ncet (╚Öi f─âr─â spor); moc─âit. Scul├«ndu-se, Mihu era mai ursuz dec├«t totdeauna ╚Öi se mi╚Öca tic─âit ╚Öi f─âr─â nici o treab─â prin cas─â. SLAVICI, N. I 106. Am v─âzut destui b─ârba╚Ťi mult mai tic─âi╚Ťi... dec├«t cea mai bicisnic─â femeie. CREANG─é, P. 141. 2. (├Änvechit ╚Öi popular) Nenorocit, nec─âjit; s─ârman, n─âp─âstuit. Se puse pe g├«nduri ╚Öi cuget─â la aceast─â tic─âit─â de lume. ISPIRESCU, U. 21. S─â n-aibi mil─â, c─â nici de tine nimeni nu va avea mil─â, c├«nd te vor vedea ├«nfr├«nt ╚Öi tic─âit! ODOBESCU, S. I 67. C─âutar─â s─â ajute pe tic─âi╚Ťii lor fra╚Ťi. B─éLCESCU, O. II 126. ÔŚŐ (Substantivat) Cum ├«mi pr─âp─âdi╚Öi floarea ├«mp─âr─â╚Ťiei mele, tic─âitule ╚Öi becisnicule? ISPIRESCU, M. V. 31. Tic─âita, vai de ea, ╚śade ├«ntr-un v├«rf de nuia, Nu se teme c-o c─âdea (Aluna). GOROVEI, C. 11.
TIC─é├ŹT1, tic─âituri, s. n. Faptul de a tic─âi1; zv├«cnire, palpitare a inimii. ╚śi-a ascultat f─âr─â voie tic─âitul spornic al inimii. GALAN, Z. R. 230. B─âtaia ceasornicului. Atunci vedea pentru ├«nt├«ia oar─â un ceasornic. ├Äi ascult─â tic─âitul. ARDELEANU, D. 56.
tic─â├ş1 (a ~) (a face tic-tac, a palpita) vb., ind. prez. 3 t├şc─âie, imperf. 3 sg. tic─âi├í; conj. prez. 3 s─â t├şc─âie
tic─â├ş2 (a ~) (a lucra ├«ncet) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. tic─âi├ęsc, imperf. 3 sg. tic─âi├í; conj. prez. 3 s─â tic─âi├ísc─â
tic─â├şt1 (moc─âit) adj. m., pl. tic─â├ş╚Ťi; f. tic─â├şt─â, pl. tic─â├şte
tic─â├şt2 (tic-tac) s. n., pl. tic─â├şturi
tic─â├ş (a face tic-tac) vb., ind. ╚Öi conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. t├şc─âie, imperf. 3 sg. tic─âi├í
tic─â├ş (a se moc─âi) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. tic─âi├ęsc, imperf. 3 sg. tic─âi├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. tic─âi├ísc─â
tic─â├şt (moc─âit) adj. m., pl. tic─â├ş╚Ťi; f. sg. tic─â├şt─â, pl. tic─â├şte
tic─â├şt (tic-tac) s. n., pl. tic─â├şturi
TIC─é├Ź vb. 1. a t─âc─âi, a t├óc├ói. (Ceasul ~.) 2. v. palpita.
TIC─é├Ź vb. v. moc─âi.
TIC─é├Ź vb. v. chinui, fr─âm├ónta, suferi, zbate, zbuciuma, zv├órcoli.
TIC─é├ŹT adj. v. moc─âit.
TIC─é├ŹT adj. v. biet, nenorocit, nevoia╚Ö, s─ârac, s─ârman.
TIC─é├ŹT adj., s. v. abject, infam, josnic, mi╚Öel, mizerabil, m├ór╚Öav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, tic─âlos.
TIC─é├ŹT s. 1. v. tic-tac. 2. v. palpita╚Ťie.
A TIC─é├Ź ~i├ęsc intranz. 1) (despre ceasornice) A produce un sunet ritmic caracteristic; a face ÔÇ×tic-tacÔÇŁ. 2) (despre inim─â) A bate ├«n ritm accelerat ╚Öi cu putere din cauza unor emo╚Ťii sau a unui efort; a zv├ócni; a palpita. /tic + suf. ~─âi
A SE TIC─é├Ź m─â ~i├ęsc intranz. rar A lucra prea ├«ncet ╚Öi cu mult─â migal─â; a se moc─âi; a se mo╚Ömoni; a se moco╚Öi. /Orig. nec.
TIC─é├ŹT ~uri n. Zgomot ritmic produs de un obiect care tic─âie (ceasornic, inim─â etc.). /v. a tic─âi
tic─â├Č v. a face tic-tac, a palpita: inima ├«ncepu s─â-i tic─âe. [Onomatopee].
tic─âit n. mizer, nenorocit: tic─âitul Domn B─éLC. aceast─â tic─âit─â de lume Isp. [Participiu dintrÔÇÖun verb tic─âi, de origin─â necunoscut─â].
tic─âit n. fapta de a tic─âi: tic─âitul inimei. [V. tic─âi].
t├şc─â─ş v. intr. V. t├«c├«─ş.
tic─â─ş├ęsc v. intr. (cp. cu chitc─â─şesc ╚Öi cu vsl. tykati, a ├«mpunge, a ├«mpinge). Est. Fam. Moco╚Öesc, lucrez prea ├«ncet ╚Öi prost. V. refl. Nu te ma─ş tic─âi at├«ta! Munt. M─â v─â─şet.
tic─â├şt, -─â adj. Vech─ş. Az─ş vest. Nenorocit: se v─â─şc─ârea ├«n sine tic─âita de ╚Ötuc─â (VR. 1913, 7-8, 51). P─âc─âtos. Est. Moco╚Öit, moc─âit, ├«ncet ╚Öi prost la lucru.
t├«╠üc├«─ş, a -├ş v. intr. (d. t├«c-t├«c). Fam. Fac t├«c-t├«c: a-╚Ť─ş t├«c├«i inima de fric─â. ÔÇô ╚śi t├şc─â─ş (Dolj): le tic─â─şa la to╚Ť─ş inimile (Doina 2-3, 39). V. b├«c├«─ş.
TICĂI vb. 1. a tăcăi, a tîcîi. (Ceasul ~.) 2. a bate, a palpita, a pulsa, a tăcăi, a tresări, a se zbate, a zvîcni, (rar) a zvîcîi, (reg.) a bîcîi, a tîcîti. (Inima ~ cu putere.)
ticăi vb. v. CHINUI. FRĂMÎNTA. SUFERI. ZBATE. ZBUCIUMA. ZVÎRCOLI.
TICĂI vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) mocoși, a (se) moșmondi, a (se) moșmoni, (pop.) a tîndăli, (reg.) a migoroși, a moșinci, a moșoi, a moșorogi, a motroși, a mușina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moșogăi, (fam.) a moși. (Toată ziua ~ la...)
tic─âit adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIA╚ś. S─éRAC. S─éRMAN.
TIC─éIT adj. moc─âit, moco╚Öit, mo╚Ömondit, (Mold.) chi╚Ťc─âit. (Prea e ~!)
tic─âit adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MI╚śEL. MIZERABIL. M├ÄR╚śAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TIC─éLOS.
TIC─éIT s. 1. tictac, t├«c├«ial─â. (~ al ceasului.) 2. b─âtaie, palpitare, palpita╚Ťie, pulsa╚Ťie, tres─ârire, zbatere, zv├«cneal─â, zv├«cnet, zv├«cnire, zv├«cnit, zv├«cnitur─â, (rar) tres─âritur─â, (├«nv.) palpit, r─âs─âritur─â, s─âltare. (~ al inimii.)

Tic─âit dex online | sinonim

Tic─âit definitie

Intrare: tic─âi (3 -c─âie)
tic─âi 3 -c─âie verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: tic─âi (1 -c─âiesc)
tic─âi 1 -c─âiesc verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: tic─âit (fapt)
tic─âit fapt; -uri substantiv neutru
Intrare: tic─âit (adj.)
tic─âit adj. adjectiv