cretă sf [At: CALENDARIU (1814), 191/29 / V: (reg) -edă, crulă, -eită, criță / Pl: -te / E: lat creta, pn Krejder, ucr Krijda] 1 Carbonat de calciu alb și farâmicios, formând straturi geologice importante, mai ales de origine organică. 2 Bucată de cretă (1) (amestecată, uneori, cu substanțe colorante) în formă de baton sau de creion, cu care se scrie sau se însemnează pe tablă (pe o placă, o stofa etc. de culoare închisă) Si: (îrg) tibișir.

TIBIȘÍR, tibișire, s. n. (Înv. și reg.) Cretă (pentru scris pe tablă). – Din tc. tebeșir.

TIBIȘÍR, tibișire, s. n. (Înv. și reg.) Cretă (pentru scris pe tablă). – Din tc. tebeșir.

TIBIȘÍR, tibișiruri, s. n. (Învechit) Cretă (de scris pe tablă). Atunci trage cu tibișirul peste ce-a fost și să mai vie un rînd. PAS, Z. I 34. Mă duc la tablă; iau tibișirul; îl scap de vreo trei ori din mînă; și încep să socotesc. DELAVRANCEA, H. TUD. 38.

!tibișír (înv., reg.) s. n., pl. tibișíre

tibișír s. n., pl. tibișíre/tibișíruri

TIBIȘÍR s. v. cretă.

tibișír (-re), s. n. – Cretă. – Mr. tibișire. Tc. tebeșir, din arab. tabâśir „zahăr de trestie” (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1965; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεμπεσίρι, bg. tebešir, cf. fr. tabaschir 1615 (concrețiune silicoasă în nodurile de bambus), it. tabascir 1829, engl. tabaxir, tabasheer, germ. Tabaschir, port. tabaxir (Battisti).

tibișir n. cretă. [Turc. TEBEȘIR].

*crétă f., pl. e (lat. creta, adică „din insula Creta”, de unde și mgerm. kride, ngerm. kreide, pol. kreda, kryda, și de aci rut. kréĭda, kriĭda). Carbonat de calciŭ saŭ calcită pămîntoasă (CO₃ Ca), formată din animalcule foraminifere supt aspectu uneĭ substanțe albe dure, care se întrebuințează la scris pe tabla neagră în școale. – În est (d. rut.) cridă, în sud (rar azĭ) tibișir.

tibișír n., pl. urĭ (turc. tebeșir, d. pers. tebašir, cretă). Rar azĭ. Cretă.

tibișir s. v. CRETĂ.