TIBÉT s. n. (Înv.) Numele unei țesături de lână. – Din germ. Tibet, fr. tibet.

TIBÉT s. n. (Înv.) Numele unei țesături de lână. – Din germ. Tibet, fr. tibet.

TIBÉT, tibeturi, s. n. (Învechit) Un fel de țesătură de lînă. Împodobise... un cap mare de porc cu tibet conabiu și albastru. DELAVRANCEA, S. 182. Ș-au prăpădit tibetul roșu din codițele cari le joacă pe spate. id. ib. 225.

tibét (țesătură) (înv.) s. n., (sorturi) pl. tibéturi

*Tibét (podiș) s. propriu n.

tibét s. n., (sorturi) pl. tibéturi

tibét (-turi), s. n. – Stofă de lînă. Fr. thibet.

TIBÉT ~uri n. 1) Țesătură de lână divers colorată. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<turc. tibet

tibét s.n. (înv.) 1. numele unei țesături de lână de oaie din Tibet. 2. basma neagră de satin.

tibet n. blană de oaie din Tibet, cu lâna lungă și creață.

Tibet n. țară în Azia centrală, tributară Chinei, azi principalul centru al budhismului: 2 mil. loc. Cap. Lassa (Tibetan).

tibét n., pl. urĭ (turc. tibet). Vechĭ. Lînă de Tibet. Azĭ. Munt. Rar. Pînza din asemenea lînă. Basma neagră de satin. Panglică de satin.