tibet definitie

2 intrări

12 definiții pentru tibet

TIBÉT s. n. (Înv.) Numele unei țesături de lână. – Din germ. Tibet, fr. tibet.
TIBÉT s. n. (Înv.) Numele unei țesături de lână. – Din germ. Tibet, fr. tibet.
TIBÉT, tibeturi, s. n. (Învechit) Un fel de țesătură de lînă. Împodobise... un cap mare de porc cu tibet conabiu și albastru. DELAVRANCEA, S. 182. Ș-au prăpădit tibetul roșu din codițele cari le joacă pe spate. id. ib. 225.
tibét (țesătură) (înv.) s. n., (sorturi) pl. tibéturi
*Tibét (podiș) s. propriu n.
tibét s. n., (sorturi) pl. tibéturi
tibét (-turi), s. n. – Stofă de lînă. Fr. thibet.
TIBÉT ~uri n. 1) Țesătură de lână divers colorată. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<turc. tibet
tibét s.n. (înv.) 1. numele unei țesături de lână de oaie din Tibet. 2. basma neagră de satin.
tibet n. blană de oaie din Tibet, cu lâna lungă și creață.
Tibet n. țară în Azia centrală, tributară Chinei, azi principalul centru al budhismului: 2 mil. loc. Cap. Lassa (Tibetan).
tibét n., pl. urĭ (turc. tibet). Vechĭ. Lînă de Tibet. Azĭ. Munt. Rar. Pînza din asemenea lînă. Basma neagră de satin. Panglică de satin.

tibet dex

Intrare: tibet
tibet substantiv neutru
Intrare: Tibet
Tibet