Dicționare ale limbii române
TIBÉT s. n. (Înv.) Numele unei țesături de lână. – Din germ. Tibet, fr. tibet.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TIBÉT s. n. (Înv.) Numele unei țesături de lână. – Din germ. Tibet, fr. tibet.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TIBÉT, tibeturi, s. n. (Învechit) Un fel de țesătură de lînă. Împodobise... un cap mare de porc cu tibet conabiu și albastru. DELAVRANCEA, S. 182. Ș-au prăpădit tibetul roșu din codițele cari le joacă pe spate. id. ib. 225.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
tibét (țesătură) (înv.) s. n., (sorturi) pl. tibéturi
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
*Tibét (podiș) s. propriu n.
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
tibét s. n., (sorturi) pl. tibéturi
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
tibét (-turi), s. n. – Stofă de lînă. Fr. thibet.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
TIBÉT ~uri n. 1) Țesătură de lână divers colorată. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<turc. tibet
- sursa: NODEX 2002
- permalink
tibét s.n. (înv.) 1. numele unei țesături de lână de oaie din Tibet. 2. basma neagră de satin.
tibet n. blană de oaie din Tibet, cu lâna lungă și creață.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
Tibet n. țară în Azia centrală, tributară Chinei, azi principalul centru al budhismului: 2 mil. loc. Cap. Lassa (Tibetan).
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
tibét n., pl. urĭ (turc. tibet). Vechĭ. Lînă de Tibet. Azĭ. Munt. Rar. Pînza din asemenea lînă. Basma neagră de satin. Panglică de satin.
- sursa: Scriban 1939
- permalink