Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru thoriu

T├ôRIU s. n. Element chimic radioactiv, cu aspect asem─ân─âtor cu cel al platinei, folosit la fabricarea sitelor pentru l─âmpile de iluminat cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice, drept combustibil nuclear etc. ÔÇô Din fr. thorium.
T├ôRIU s. n. Element chimic radioactiv, cu aspect asem─ân─âtor cu cel al platinei, folosit la fabricarea sitelor pentru l─âmpile de iluminat cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice, drept combustibil nuclear etc. ÔÇô Din fr. thorium.
T├ôRIU s. n. Element chimic, metal radioactiv, cu aspectul asem─ân─âtor cu cel al platinei, folosit la fabricarea sitelor pentru l─âmpile de gaz aerian, la activarea filamentelor tuburilor electronice etc. ÔÇô Scris ╚Öi: thoriu. ÔÇô Variant─â: t├│rium s. n.
TÓRIUM s. n. v. toriu.
t├│riu [riu pron. riu] s. n., art. t├│riul; simb. Th
t├│riu s. n. [-riu pron. -riu], art. t├│riul; simb. Th
THÓRIU s.n. v. toriu.
T├ôRIU s.n. Metal radioactiv de culoare cenu╚Öie-├«nchis─â, ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea sitelor pentru l─âmpile care lumineaz─â cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice etc. [Pron. -riu, scris ╚Öi thoriu. / < fr. thorium].
TÓRIU s. n. metal radioactiv nefisionabil, din grupa actinidelor, cenușiu, greu fuzibil, ductil. (< fr. thorium)
TÓRIU n. Metal radioactiv, alb-cenușiu, folosit în tehnica și energetica nucleară. /<fr. thorium
*t├│ri┼ş n. (lat. ╚Ötiin╚Ťific thorium). Chim. Un metal alb care arde pe la 400┬░ ╚Öi care a fost descoperit de profesoru Brauner din Praga ├«n do┼ş─â elemente la 1887. Are o greutate atomic─â de 231,5. Se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n aliaju man╚Öoanelor incandescente la gazu de iluminat.
Th, simbol chimic pentru thoriu.
T├ôRIU (< fr. {i}; {s} n. pr. Thor) s. n. Element radioactiv (Th; nr. at. 90, m. at. 232,038) din grupa actinoidelor. Este un metal cenu╚Öiu, greu, ductil. Se g─âse╚Öte ├«n natur─â ├«n monazit, ├«n torit ╚Öi torianit. ├Än combina╚Ťii este tetravalent. T. natural este primul element al seriei radioactive naturale a toriului. Utilizat la fabricarea sitelor pentru l─âmpile de iluminat cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice etc. Prin bombardarea lui neutroni se ob╚Ťine izotopul de mas─â atomic─â 233 al uraniului, ├«ntrebuin╚Ťat drept combustibil nuclear. A fost descoperit de J.J. Berzelius ├«n 1828.

Thoriu dex online | sinonim

Thoriu definitie

Intrare: toriu
thoriu (numai) singular substantiv neutru
toriu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -r─şu
Th simbol
torium substantiv neutru (numai) singular