TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Înv.) Custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului; casier, vistiernic. [Pr.: -za-u-] – Tezaur + suf. -ar.

TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Înv.) Custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului; casier, vistiernic. [Pr.: -za-u-] – Tezaur + suf. -ar.

TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Învechit) Custodele unui tezaur; funcționar care primește și distribuie banii statului; vistiernic.

tezaurár (înv.) (-za-u-) s. m., pl. tezaurári

tezaurár s. m. (sil. -za-u-), pl. tezaurári

TEZAURÁR s. v. trezorier.

TEZAURÁR ~i m. înv. Persoană având obligația de a păzi și de a administra tezaurul țării. /tezaur + suf. ~ar

tezaurar m. cel ce primește și distribue banii (mai ales la militari).

*tezaurár m. (lat. thesaurarius). Cămăraș, funcționar care primește și distribue baniĭ statuluĭ. – Și trezorier (fr. trésorier).

tezaurar s. v. TREZORIER.