Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru tevatur─â

TEVAT├ÜR─é s. f. Zarv─â, g─âl─âgie, scandal. ÔÖŽ Bucluc, nepl─âcere. ÔÖŽ Tulburare, ├«nc─âierare, r─âscoal─â, r─âzmeri╚Ť─â. ÔÇô Din tc. tevat├╝r.
TEVAT├ÜR─é s. f. Zarv─â, g─âl─âgie, scandal. ÔÖŽ Bucluc, nepl─âcere. ÔÖŽ Tulburare, ├«nc─âierare, r─âscoal─â, r─âzmeri╚Ť─â. ÔÇô Din tc. tevat├╝r.
TEVAT├ÜR─é s. f. sg. Zgomot, zarv─â, g─âl─âgie (mai ales pricinuit─â de oameni care se ceart─â). Nu credea s─â se fac─â at├«ta tevatur─â pentru nimicul ─âsta. ISPIRESCU, L. 272. Peste vreo c├«teva zile a pornit la p─ârin╚Ťii fetei... ╚Öi ace╚Ötia v─âz├«ndu-l c─â vine cu un mare alai ╚Öi tevatur─â, s-au bucurat cu to╚Ťii. POPESCU, B. IV 29. Un zgomot ╚Öi o tevatur─â la poarta raiului, de g├«ndeai c─â vin t─âtarii. CARAGIALE, S. 56. ÔÖŽ Bucluc, nepl─âcere, necaz, zbucium. Cum era ╚Öi rupt de osteneal─â de at├«ta c─âl─âtorie ╚Öi de at├«ta tevatur─â ce avu pe drum, adormi. ISPIRESCU, L. 212. ÔÖŽ Tulburare, ├«nc─âierare; r─âscoal─â, r─âzmeri╚Ť─â. ├Än Prahova nu fusese cine ╚Ötie ce tevatur─â ╚Öi... de o instiga╚Ťie a oamenilor fostului domnitor nu era vorba. PAS, L. I 35. M─âlurenii au veche ├«nv─â╚Ť─âtur─â ╚Öi p─âtimire de la tevatura din 1907. SADOVEANU, M. C. 206.
tevat├║r─â s. f., g.-d. art. tevat├║rii
tevat├║r─â s. f., g.-d. art. tevat├║rii
TEVATÚRĂ s. v. hărmălaie.
TEVAT├ÜR─é s. v. r─âscoal─â, r─âsculare, r─âzmeri╚Ť─â, r─âzvr─âtire, rebeliune, revolt─â.
tevat├║r─â (-ri), s. f. ÔÇô Zarv─â, g─âl─âgie, scandal. Tc. tevat├╝r (╚śeineanu, II, 359; Lokotsch 2053; Ronzevalle 68), cf. ngr. ¤ä╬▒╬▓╬▒¤ä╬┐¤Ź¤ü╬╣.
TEVAT├ÜR─é ~i f. Tulburare mare, ├«nso╚Ťit─â de g─âl─âgie ╚Öi de scandal; h─ârm─âlaie; t─âr─âboi. [G.-D. tevaturii] /<turc. tevat├╝r
tevatur─â f. tapaj: de ce s─â mai facem pacolo tevatur─â? ISP. [Turc. TEVATUR, svon].
tevat├║r─â f., pl. ─ş (turc. ar. tevat├╝r, id.). Sud. Fam. T─âr─âbo─ş, c─şorovo─şal─â: dup─â mult─â tevatur─â, seÔÇÖnvoir─â. Zbuc─şum, z─âh─â─şal─â: dup─â tevatura s─ârb─ârilor.
tevatură s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.
TEVATUR─é s. balamuc, g─âl─âgie, h─ârm─âlaie, huiet, larm─â, scandal, t─âmb─âl─âu, t─âr─âboi, tumult, vacarm, vuiet, zarv─â, zgomot, (rar) larm─ât, (ast─âzi rar) strigare, (pop. ╚Öi fam.) chiloman, (├«nv. ╚Öi reg.) toi, (reg.) haraiman, h─âl─âlaie, h─ârh─âlaie, toiet, toloboat─â, tololoi, (Mold., Bucov. ╚Öi Transilv.) holc─â, (Transilv.) lolot─â, (├«nv.) calabal├«c, dandana, d─ân─ânaie, d─ând─ânaie, g├«lceav─â, (fig.) ╚Ťig─ânie, (arg.) n─âsulie. (Era o ~ de nedescris.)

Tevatur─â dex online | sinonim

Tevatur─â definitie

Intrare: tevatur─â
tevatur─â substantiv feminin