TÉUGĂ, teuge, s. f. Construcție situată deasupra punții superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, mai rar, locuințe pentru echipaj. [Acc. și: teúgă] – Din fr. teugue.

TEÚGĂ, teuge, s. f. Construcție situată deasupra punții superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, mai rar, locuințe pentru echipaj. – Din fr. teugue.

TÉUGĂ, teuge, s. f. Punte superioară la prora unei nave.

téugă (teu-) s. f., g.-d. art. téugei; pl. téuge

teúgă s. f. (sil. teu-), g.-d. art. teúgei; pl. teúge

TÉUGĂ s.f. Partea acoperită de la prora sau de la pupa unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, uneori, locuințe pentru echipaj. [< fr. teugue].[1]

TEÚGĂ s. f. (mar.) punte deasupra punții principale, la proră, care se întinde dintr-un bord în altul și în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, uneori, locuințe pentru echipaj. (< fr. teugue)

TEÚGĂ ~ge f. mar. Construcție la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, uneori, încăperi de locuit pentru echipaj. [Sil. te-u-] /<fr. teugue