Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru tetrarhie

TETRARH├ŹE, tetrarhii, s. f. Sistem politic (instituit de Diocle╚Ťian) potrivit c─âruia administrarea Imperiului Roman era ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n patru p─âr╚Ťi, cu patru conduc─âtori. ÔÖŽ Timpul c├ót guverna un tetrarh. ÔÇô Din fr. t├ętrarchie.
TETRARH├ŹE, tetrarhii, s. f. Sistem politic (instituit de Diocle╚Ťian) potrivit c─âruia administrarea Imperiului Roman era ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n patru p─âr╚Ťi, cu patru conduc─âtori. ÔÖŽ Timpul c├ót guverna un tetrarh. ÔÇô Din fr. t├ętrarchie.
TETRARH├ŹE, tetrarhii, s. f. Sistem politic (instituit de Diocle╚Ťian) potrivit c─âruia administrarea suprem─â a imperiului roman era ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n patru p─âr╚Ťi, cu patru conduc─âtori (puterea suprem─â av├«nd-o Diocle╚Ťian).
!tetrarh├şe (te-trar-) s. f., art. tetrarh├şa, g.-d. art. tetrarh├şei; pl. tetrarh├şi, art. tetrarh├şile
tetrarh├şe s. f. (sil. mf. te-trar-), art. tetrarh├şa, g.-d. art. tetrarh├şei; pl. tetrarh├şi, art. tetrarh├şile
TETRARH├ŹE s.f. Form─â de guvern─âm├ónt ├«n Imperiul roman (instituit─â de Diocle╚Ťian), ├«n care autoritatea era ├«mp─âr╚Ťit─â ├«ntre patru conduc─âtori, fiecare av├ónd teritoriul s─âu propriu de guvernare. ÔÖŽ Subdiviziune a falangei macedonene. ÔÖŽ A patra parte dintr-o ╚Ťar─â, supus─â autorit─â╚Ťii unui tetrarh. [Gen. -iei. / < lat. tetrarchia].
TETRARH├ŹE s. f. 1. a patra parte dintr-o ╚Ťar─â, supus─â autorit─â╚Ťii unui tetrarh (1). 2. form─â de guvern─âm├ónt ├«n Imperiul Roman (instituit─â de Diocle╚Ťian), ├«n care autoritatea era ├«mp─âr╚Ťit─â ├«ntre patru conduc─âtori, fiecare av├ónd teritoriul s─âu propriu de guvernare. 3. subdiviziune a falangei macedonene. (< fr. t├ętrarchie)
TETRARH├ŹE ~i f. (├«n Imperiul Roman) Form─â de conducere ├«n care puterea de stat era ├«mp─âr╚Ťit─â ├«ntre patru conduc─âtori, fiecare av├ónd teritoriul s─âu de guvernare. [G.-D. tetrarhiei; Sil. tetr-] /<fr. t├ętrarchie

Tetrarhie dex online | sinonim

Tetrarhie definitie

Intrare: tetrarhie
tetrarhie substantiv feminin
  • silabisire: tetr-