TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj., s. n. Vertebrat care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode.

TETRAPÓD1, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază Evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.

TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj. (Despre animale; adesea substantivat) Care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode.

TETRAPÓD1, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.

TETRAPÓD, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare pe care se așazâ în biserică evanghelia sau diferite obiecte de cult. Preotul, gătind tetrapodul în mijlocul bisericii, pune sfînta evanghelie pe dînsul. SEVASTOS, N. 66. Sloboade o rază misterioasă pe o icoană a mîntuitorului, care stă pe un tetrapod în fund. NEGRUZZI, S. I 215.

tetrapód1 (te-tra-) adj. m., pl. tetrapózi; f. tetrapódă, pl. tetrapóde

tetrapód2 (animal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóde

tetrapód3 (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapóduri

tetrapód adj. m. (sil. -tra-), pl. tetrapózi; f. sg. tetrapódă, pl. tetrapóde

tetrapód (animal) s. n. (sil. -tra-), pl. tetrapóde

tetrapód (piedestal, bloc de beton) s. n. (sil. -tra-), pl. tetrapóduri

TETRAPÓD, -Ă adj., s.n. Patruped. // s.n. 1. Piedestal cu patru picioare pe care se așază diferite obiecte de cult. 2. Bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, folosit pentru protecția digurilor și a coastelor maritime. [Pl. -ozi, -ode. / < fr. tétrapode(s), cf. gr. tetra – cu patru, pous – picior].

TETRAPÓD s. n. 1. piedestal cu patru picioare pe care se așază diferite obiecte de cult. 2. bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, pentru protecția digurilor și a coastelor maritime. (< gr. tetrapodos)

TETRAPÓDE s. n. pl. subclasă de animale superioare (batracieni, reptile, păsări, mamifere) al căror schelet, cu patru membre, este adaptat pentru deplasarea în mediu acvatic. (< fr. tétrapodes)

tetrapód (-oáde), s. n. – Piedestal cu patru picioare. – Var. tratapod. Ngr. τετράποδος (Candrea).

TETRAPÓD1 ~dă (~zi, ~de) și substantival rar Care are patru picioare; cu patru picioare; patruped. /<fr. tétrapode

TETRAPÓD2 ~uri n. bis. Piedestal cu patru picioare pe care se pun obiectele de cult. /<ngr. tetrápodos

analoghion n. masă îngustă portativă, numită și tetrapod, întrebuințată în biserică la diferite servicii. [Gr. mod.].

tetrapod n. măsuță pe patru picioare pe care stă icoana hramului ori sfânta evanghelie. [Gr. mod.].

tetrapód n., pl. oade (ngr. tetrápodon, pupitru, lit. „cu patru picĭoare”. V. calapod). Analog, pupitru portativ pe care se pune evanghelia cînd se citește în mijlocu bisericiĭ.

TETRA- „patru, de patru ori, împătrit”. ◊ gr. tetras „patru” > fr. tétra-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. tetra-. □ ~centru (v. -centru), adj., cu patru pinteni; ~cer (v. -cer1), adj., cu patru coarne; ~ciclic (v. -ciclic), adj., care este compus din patru cicluri sau verticile de piese florale; ~cite (v. -cit), s. n. pl., cele patru celule haploide rezultate din diviziunea reducțională a unei celule diploide; ~coc (v. -coc), adj., cu patru bace; ~cromatic (v. -cromatic), adj., compus din patru elemente cromatice; ~cromie (v. -cromie), s. f., 1. Ansamblu de patru culori. 2. Tipar în patru culori; ~dactil (v. -dactil), adj., (despre animale) care prezintă cîte patru degete la fiecare picior; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., stare caracterizată prin prezența a patru degete la unul sau la mai multe membre; ~didim (v. -didim), adj., cu patru perechi; ~dinam (v. -dinam), adj., cu patru stamine mai lungi și cu două mai scurte; ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu patru fețe triunghiulare; ~fil (v. -fil2), adj., cu patru frunze sau foliole; ~filetic (v. -filetic), adj., (despre hibrizi) derivat din patru specii deosebite; ~fonie (v. -fonie1), s. f., tehnică de înregistrare și redare muzicală bazată pe folosirea a patru surse acustice; ~genic (v. -genic), adj., 1. (Despre organisme) Care prezintă patru gene diferite pe un locus specific. 2. (Despre caractere) Care este controlat de patru gene; ~gin (v. -gin), adj., (despre flori) cu patru carpele sau patru pistile; ~gon (v. gon2), s. n. poligon cu patru unghiuri și cu patru laturi; ~gonocarp (v. gono-, v. -carp), adj., cu fructe tetragonale; ~gramă (v. -gramă), s. f., nume compus din patru litere; ~lofodont (v. lof/o-, v. -odont), adj., care are patru creste pe același dinte molar; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Ansamblu de patru piese dramatice, prezentate în continuare una după alta, la vechii greci. 2. Serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o idee comună; ~mer (v. -mer), adj., 1. Constituit din patru părți. 2. Care se divide în patru; ~metru (v. -metru1), s. m., vers clasic greco-latin compus din patru unități ritmice; ~mite (v. -mite), s. f. pl., grup de patru cromatide conjugate în cadrul primei profaze meiotice; ~morf (v. morf), adj., cu patru forme diferite; ~pareză (v. -pareză), s. f., diminuare a forței musculare la cele patru membre; ~petal (v. -petal), adj., cu patru petale; ~pil (v. -pil1), s. n., portic cu patru intrări; ~piren (v. -piren), adj., (despre fructe) cu patru sîmburi osoși; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie afectînd cele patru membre; ~pod (v. -pod), adj., cu patru picioare; ~pode (v. -pod), s. n. pl., supraclasă de vertebrate cu patrii membre adaptate pentru deplasarea în mediu acvatic, terestru sau aerian; sin. patrupede; ~podie (v. -podie), s. f., metru ritmic în prozodia greacă, constînd din două dipodii de același fel; ~pter (v. -pter), adj., cu patru aripi; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (cuvînt) compus din patru silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., (despre fructe) cu patru semințe; ~spor (v. -spor), s. m., grup de patru spori obligatorii formați în sporange; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange care conține tetraspori; ~sporofit (v. sporo-, v. -fit), s. n., sporofit care produce tetraspori; ~stemon (v. -stemon), adj., cu patru stamine; ~stih (v. -stih), adj., 1. (Despre strofe) De patru versuri. 2. (Despre organe vegetale) Dispus pe patru rînduri sau serii; ~stil (v. -stil), adj., s. n., 1. adj., s. n., (Edificiu) cu patru coloane. 2. adj., (Despre flori) Care are patru stile; ~termă (v. -term), s. f., temperatură medie a celor patru luni mai calde din sezonul de vegetație forestieră; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Ască cu tipuri de spori, două parentale și două recombinate. 2. Tetradă constituită din patru genotipuri diferite; ~valent (v. -valent), adj., 1. Care are valența patru. 2. Prevăzut cu patru cromozomi; ~zom (v. -zom), s. m., formațiune alcătuită din patru cromozomi omologi; ~zomie (v. -zomie), s. f., stare a unui organism diploid care prezintă doi cromozomi omologi supranumerari.