Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru tetracord

TETRAC├ôRD, tetracorduri, s. n. 1. (├Än Antichitate) Lir─â cu patru coarde. 2. ╚śir de patru sunete dintr-o scar─â muzical─â. ÔÇô Din fr. t├ętracorde.
TETRAC├ôRD, tetracorduri, s. n. 1. Lir─â antic─â cu patru coarde. 2. ╚śir de patru sunete dintr-o scar─â muzical─â. ÔÇô Din fr. t├ętracorde.
TETRACÓRD, tetracorduri, s. n. (În antichitate) Liră cu patru coarde.
tetrac├│rd (te-tra-) s. n., pl. tetrac├│rduri
tetrac├│rd s. n. (sil. -tra-), pl. tetrac├│rduri
TETRAC├ôRD s.n. 1. Lir─â antic─â cu patru coarde. 2. Grup de patru sunete limitate ├«ntr-un interval de cvart─â. [Cf. fr. t├ętracorde, lat., gr. tetrachordon < tetra ÔÇô cu patru, chorde ÔÇô coard─â].
TETRAC├ôRD s. n. 1. lir─â antic─â cu patru coarde. 2. fragment al unei game din patru sunete consecutive, ale c─ârui extreme formeaz─â o cvart─â. (< fr. t├ętracorde)
TETRAC├ôRD ~uri n. Grup de patru sunete consecutive ale unei sc─âri muzicale. /<fr. t├ętracorde, lat. tetrachordon
*tetrac├│rd n., pl. ur─ş (vgr. tetr├íhordon). Un fel de lir─â cu 4 coarde la ce─ş vech─ş. Gama celor vech─ş, bazat─â pe o serie de 4 sunete.
tetracord (< gr. tetra ÔÇ×patruÔÇŁ + chord├ę ÔÇ×sunetÔÇŁ) I. Grup coordonat de patru sunete consecutive, ascendente sau descendente, ale c─ârui extreme formeaz─â o cvart─â*. 1. Pe t. s-a bazat ├«ntreaga teorie muzical─â a antic. greco-romane. Se distingeau mai multe tipuri de t., grupate ├«n cele trei genuri (II), diatonic*, cromatic* ╚Öi enarmonic (1). T. diatonice erau patru: dorian (preferat ├«n teorie ╚Öi practic─â, duc├ónd la un mod (I, 1) care avea importan╚Ťa actualei game* do maj.), frigian, lidian ╚Öi mixolidian, acesta din urm─â f─âr─â semiton*, ├«ncadr├óndu-se ├«ntr-o cvart─â m─ârit─â. Sunetele erau dispuse descendent, mi╚Öcarea descendent─â fiind considerat─â cea natural─â. Unirea a dou─â t. diatonice d─âdea na╚Ötere modurilor principale (independente) ╚Öi secundare (derivate), care luau numele t. componente. Modurile dorian, frigian ╚Öi lidian erau compuse din t. egale, pe c├ónd cel mixolidian din t. neegale. T. cromatic era format din succesiunea intervalic─â secund─â* m─ârit─â-secund─â mic─â-secund─â mic─â, iar cel enarmonic din succesiunea secund─â dublu m─ârit─â-diesis* (sfert de ton)-diesis. Dac─â t. diatonice au durat tot at├ót c├ót ╚Öi antica muzic─â greac─â*, t. cromatic ╚Öi enarmonic au ├«ncetat de a fi practicate ├«nc─â ├«. Hr., f─âc├ónd ulterior doar obiectul unor studii teoretice. Scara de sunete muzicale a antic. era format─â din patru t. doriene, care alc─âtuiau a╚Öa-numitul systema teleion* (sistemul perfect). 2. ├Änc─â de la ├«nceputul ev. med., pe t. s-au bazat modurile eclesiastice occid., al c─âror imens ÔÇ×corpusÔÇŁ melodic a fost cuprins sub numele de c├ónt gregorian*. O dat─â cu distinc╚Ťia ce a fost introdus─â ├«ntre autentice ╚Öi plagale, t. s-a asociat pentacordului* [v. mod (I, 3)]. 3. ├Än sistemul (II, 3) tonal se deosebesc mai multe tipuri de t., dup─â caracterul lor, determinat de pozi╚Ťia ╚Öi calitatea intervalelor* de secund─â con╚Ťinute. Dou─â t. egale sau diferite formeaz─â prin unire ╚Öi ├«n sens ascendent o gam─â*, al c─ârei mod (II) este determinat de natura ╚Öi pozi╚Ťia t. componente. ├Äntr-o gam─â, t. care ├«ncepe, ascendent, cu tonica* este numit inferior; cel care, ├«n continuare, ├«ncepe cu dominanta* se nume╚Öte superior (ex.: ├«n gama maj. arm., t. inferior este maj., iar cel superior, arm.). ├Än gamele din muzica popular─â rom├óneasc─â se ├«nt├ólnesc t. de structuri variate, combinate ├«n diferite moduri. II. Numele celui mai vechi tip de lyr─â* cunoscut la greci (sec. 8-7 ├«. Hr.), atribuit─â legendarului Orfeu. Dup─â Boethius (c. 480-524), cele patru coarde ale acestei lire erau acordate dup─â sunetele mi, la, si, mi, adic─â final─â*, cvart─â, cvint─â* ╚Öi octav─â*, form├ónd singurele intervale muzicale considerate consonante* ├«n antic. greco-roman─â.

Tetracord dex online | sinonim

Tetracord definitie

Intrare: tetracord
tetracord substantiv neutru
  • silabisire: -tra-