tetanic definitie

9 definiții pentru tetanic

TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique.
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique.
TETÁNIC, -Ă, tetanici, -e, adj. Care provoacă tetanosul, care e provocat de tetanos. Acțiunea bacilului tetanic constă din producerea unei toxine, care posedă o acțiune particulară asupra sistemului nervos. BABEȘ, O. A. I 591. ♦ Care este bolnav de tetanos. Trebuie constatat care e doza minimă de ser, cu care putem vindeca un om tetanic, care fără tratament ar muri. BABEȘ, O. A. I 332.
tetánic adj. m., pl. tetánici; f. tetánică, pl. tetánice
tetánic adj. m., pl. tetánici; f. sg. tetánică, pl. tetánice
TETÁNIC, -Ă adj. Referitor la tetanos sau la tetanie; care provoacă sau este provocat de tetanos. [< fr. tétanique].
TETÁNIC, -Ă adj. referitor la tetanos, la tetanie; provocat de tetanos. (< fr. tétanique)
TETÁNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tetanos sau de tetanie; propriu tetanosului sau tetaniei. 2) Care provoacă sau este provocat de tetanos. 4) și substantival Care suferă de tetanos. /<fr. tétanique
*tetánic, -ă adj. (d. tetanos). Med. Relativ la tetanos. Subst. Bolnav de tetanos.

tetanic dex

Intrare: tetanic
tetanic adjectiv