testimoniu definitie

12 definiții pentru testimoniu

TESTIMÓNIU, testimonii, s. n. (Înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium.
TESTIMÓNIU, testimonii, s. n. (Latinism înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium.
TESTIMÓNIU, testimonii, s. n. 1. (Latinism învechit) Mărturie, dovadă. Asta este un testimoniu de lipsă de cultură națională. CARAGIALE, O. VII 235. Ultimul atac... este un strălucit testimoniu de știință militară. HASDEU, I. V. 158. 2. (Transilv., învechit) Act, document doveditor; atestat, adeverință, certificat (școlar). Începui a traduce testimoniul. SLAVICI, N. I 159.
testimóniu (înv.) [niu pron. niu] s. n., art. testimóniul; pl. testimónii, art. testimóniile (-ni-i-)
testimóniu s. n. [-niu pron. -niu], art. testimóniul; pl. testimónii, art. testimóniile (sil. -ni-i-)
TESTIMÓNIU s. v. adeverintă, certificat, dovadă, indicație, indiciu, mărturie, pildă, probă, semn.
TESTIMÓNIU s.n. (Liv.) Mărturie, dovadă. ♦ (Concr.) Act, document care certifică ceva. [< lat. testimonium].
TESTIMÓNIU s. n. mărturie, dovadă; act, document care certifică ceva. (< lat. testimonium)
TESTIMÓNIU ~i m. 1) livr. Argument care servește la demonstrarea unui adevăr; mărturie; dovadă; probă. 2) Document prin care se confirmă o probă; certificat; adeverință; dovadă. /<lat. testimonium
testimoniu n. certificat: testimoniu de paupertate.
*testimóniŭ n. (lat. testimonium). Mărturie. Atestat, certificat.
testimoniu s. v. ADEVERINȚĂ. CERTIFICAT. DOVADĂ. INDICAȚIE. INDICIU. MĂRTURIE. PILDĂ. PROBĂ. SEMN.

testimoniu dex

Intrare: testimoniu
testimoniu substantiv neutru
  • pronunție: -niu pr. -nĭu