Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru testimoniu

TESTIM├ôNIU, testimonii, s. n. (├Änv.) M─ârturie, dovad─â; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverin╚Ť─â. ÔÇô Din lat. testimonium.
TESTIM├ôNIU, testimonii, s. n. (Latinism ├«nv.) M─ârturie, dovad─â; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverin╚Ť─â. ÔÇô Din lat. testimonium.
TESTIM├ôNIU, testimonii, s. n. 1. (Latinism ├«nvechit) M─ârturie, dovad─â. Asta este un testimoniu de lips─â de cultur─â na╚Ťional─â. CARAGIALE, O. VII 235. Ultimul atac... este un str─âlucit testimoniu de ╚Ötiin╚Ť─â militar─â. HASDEU, I. V. 158. 2. (Transilv., ├«nvechit) Act, document doveditor; atestat, adeverin╚Ť─â, certificat (╚Öcolar). ├Äncepui a traduce testimoniul. SLAVICI, N. I 159.
testimóniu (înv.) [niu pron. niu] s. n., art. testimóniul; pl. testimónii, art. testimóniile (-ni-i-)
testim├│niu s. n. [-niu pron. -niu], art. testim├│niul; pl. testim├│nii, art. testim├│niile (sil. -ni-i-)
TESTIM├ôNIU s. v. adeverint─â, certificat, dovad─â, indica╚Ťie, indiciu, m─ârturie, pild─â, prob─â, semn.
TESTIM├ôNIU s.n. (Liv.) M─ârturie, dovad─â. ÔÖŽ (Concr.) Act, document care certific─â ceva. [< lat. testimonium].
TESTIMÓNIU s. n. mărturie, dovadă; act, document care certifică ceva. (< lat. testimonium)
TESTIM├ôNIU ~i m. 1) livr. Argument care serve╚Öte la demonstrarea unui adev─âr; m─ârturie; dovad─â; prob─â. 2) Document prin care se confirm─â o prob─â; certificat; adeverin╚Ť─â; dovad─â. /<lat. testimonium
testimoniu n. certificat: testimoniu de paupertate.
*testim├│ni┼ş n. (lat. testimonium). M─ârturie. Atestat, certificat.
testimoniu s. v. ADEVERINȚĂ. CERTIFICAT. DOVADĂ. INDICAȚIE. INDICIU. MĂRTURIE. PILDĂ. PROBĂ. SEMN.

Testimoniu dex online | sinonim

Testimoniu definitie

Intrare: testimoniu
testimoniu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -niu pr. -n─şu