TESTEÁ, testele, s. f. Pachet cuprinzând un număr fix (de obicei 10, 12 sau 24) de obiecte de același fel (azi, mai ales ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot. ♦ Ambalaj al acestor obiecte. – Din tc. teste, deste.

TESTEÁ, testele, s. f. Pachet cuprinzând un număr fix (de obicei 10, 12 sau 24) de obiecte de același fel (azi, mai ales ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot. ♦ Ambalaj al acestor obiecte. – Din tc. teste, deste.

TESTEÁ, testele, s. f. Pachet cuprinzînd un număr fix de obiecte de același fel (de obicei 10 sau 12; astăzi mai ales de ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot care se vinde deodată. V. duzină. Le luam pe toate la subțioară, ca pe o testea de linguri, și alergam cu ele cît era ograda de mare. HOGAȘ, M. N. 33. Testeaua de furculițe Cîte-o leiță Și mă duc și prin Galați, Testeaua cîte doi sfanți. SEVASTOS, N. 284. Cum nu știu eu birui pe nerăsuflate candoarea cîtorva testele de hîrtie? CARAGIALE, S. N. 132. ◊ Fig. În trăsură făcui cunoștință cu mai bine de jumătate de testea de ființe omenești, bărbați și femei. ISPIRESCU, la CADE. ♦ Ambalajul unei duzini de obiecte. Peste o sută de fete și băieți... confecționau testele în care, la alte mașini, înfigeau acele. PAS, Z. I 290. Pe fundul farfuriei, nici un strop de smîntînă, cuțitul și furculița ca din testea. HOGAȘ, M. N. 38.

testeá s. f., art. testeáua, g.-d. art. testélei; pl. testéle, art. testélele

testeá s. f., art. testeáua, g.-d. art. testélei; pl. testéle

TESTEÁ s. top, (reg.) conț, (înv.) ris, rismă. (~ de hârtie.)

testeá (-éle), s. f. – 1. Duzină. – 2. Teanc (de hîrtie). – Mr. tisté. Tc. (per.) deste (Roesler 604; Șeineanu, II, 357), cf. ngr. τεστές, alb., bg., sb., rus. desti.

TESTEÁ ~éle f. Pachet care conține un număr fix (10, 12 sau 24) de obiecte de același fel ambalate împreună. [Art. testeaua] /<turc. deste

testeà f. 1. (învechit) duzină: 2. număr de zece bucăți: o testea de fuse; 3. număr de 24 coale: o testea de hârtie. [Turc. TESTÈ, duzină].

testeá f., pl. ele (turc. deste, pop. teste, d. pers. dest, mînă, adică „o mînă de”; ngr. testés, sîrb. bg. teste, rus. destĭ. V. testemel, tejghea). Conț, maĭ multe coale de hîrtie de scris (12 orĭ și maĭ multe): topu se compune din testele. – În Munt. și tistea.

TESTEA s. top, (reg.) conț, (înv.) ris, rismă. (~ de hîrtie.)