Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru testare

TEST├ü1, testez, vb. I. Tranz. A da dispozi╚Ťii prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a l─âsa ceva prin testament. ÔÇô Din fr. tester, lat. testari.
TEST├ü2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. ÔÇô Din fr. tester.
TEST├üRE, test─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a test├í2 ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. testa2.
TEST├ü1, testez, vb. I. Tranz. A da dispozi╚Ťii prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a l─âsa ceva prin testament. ÔÇô Din fr. tester, lat. testari.
TEST├ü2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. ÔÇô Din fr. tester.
TEST├üRE, test─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a testa2 ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. testa2.
TEST├ü, testez, vb. I. Tranz. A da dispozi╚Ťii prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a l─âsa ceva prin testament.
TEST├üRE, test─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a testa.
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testáre s. f., g.-d. art. testắrii; pl. testắri
test├í (jur., psih.) vb., ind. prez. 1 sg. test├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. teste├íz─â
testáre s. f., g.-d. art. testării; pl. testări
TESTÁ vb. (JUR.) 1. a lega, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.) 2. a lăsa. (A ~ ceva unor succesori.)
TESTÁ1 vb. I. tr. A face un testament; a lăsa ceva prin testament. [< fr. tester, cf. lat. testari].
TEST├ü2 vb. I. tr. A supune unui test1. ÔÖŽ A ├«ncerca, a proba. [< fr. tester].
TEST├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a testa ╚Öi rezultatul ei. [< testa].
TESTÁ1 vb. I. tr. a lăsa prin testament. II. intr. a face un testament. (< fr. tester, lat. testari)
TESTÁ2 vb. tr. 1. a supune unui test1, a încerca, a proba. 2. (med.) a cerceta printr-un test1 (2). (< fr. tester)
A TEST├ü1 ~├ęz tranz. jur. (bunuri) A l─âsa drept mo╚Ötenire prin testament; a lega. /<fr. tester, lat. testari
A TEST├ü2 ~├ęz tranz. (persoane) A supune unui test. /<fr. tester
testà v. a lăsa prin testament.
*test├ęz v. intr. (lat. testari, fr. tester). ├Äm─ş fac testamentu.
TESTA vb. (JUR.) 1. a lega, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.) 2. a lăsa. (A ~ ceva unor succesori.)

Testare dex online | sinonim

Testare definitie

Intrare: testa
testa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: testare
testare substantiv feminin