testa definitie

2 intrări

18 definiții pentru testa

TESTÁ1, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. – Din fr. tester, lat. testari.
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester.
TESTÁ1, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. – Din fr. tester, lat. testari.
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester.
TESTÁ, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament.
testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză
testá (jur., psih.) vb., ind. prez. 1 sg. testéz, 3 sg. și pl. testeáză
téstă s. f. téste
TESTÁ vb. (JUR.) 1. a lega, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.) 2. a lăsa. (A ~ ceva unor succesori.)
TESTÁ1 vb. I. tr. A face un testament; a lăsa ceva prin testament. [< fr. tester, cf. lat. testari].
TESTÁ2 vb. I. tr. A supune unui test1. ♦ A încerca, a proba. [< fr. tester].
TESTÁ1 vb. I. tr. a lăsa prin testament. II. intr. a face un testament. (< fr. tester, lat. testari)
TESTÁ2 vb. tr. 1. a supune unui test1, a încerca, a proba. 2. (med.) a cerceta printr-un test1 (2). (< fr. tester)
A TESTÁ1 ~éz tranz. jur. (bunuri) A lăsa drept moștenire prin testament; a lega. /<fr. tester, lat. testari
A TESTÁ2 ~éz tranz. (persoane) A supune unui test. /<fr. tester
testà v. a lăsa prin testament.
*testéz v. intr. (lat. testari, fr. tester). Îmĭ fac testamentu.
TESTA vb. (JUR.) 1. a lega, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.) 2. a lăsa. (A ~ ceva unor succesori.)

testa dex

Intrare: testa
testa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: testă
testă substantiv feminin