Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru teslim

TESLÍM s. v. furnizare, încredințare, înmânare, livrare, predare, procurare, remitere, transmitere.
teslím (-muri), s. n. – Predare. – Mr. tislime, megl. teslim. Tc. (arab.) teslim (Roesler 604; Șeineanu, III, 122; Ronzevalle 65), cf. ngr. τεσλίμι, bg., sb. teslim. – Der. teslimarisi, vb. (a preda), sec. XIX, înv.
teslím și -mát n., pl. urĭ (turc. ar. teslim, pl. -mat). Vechĭ. Predare: a face teslimu mărfiĭ.
teslim s. v. FURNIZARE. ÎNCREDINȚARE. ÎNMÎNARE. LIVRARE. PREDARE. PROCURARE. REMITERE. TRANSMITERE.

teslim definitie

teslim dex

Intrare: teslim
teslim