TÉSLA s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a inducției magnetice. – Din fr. tesla.

TÉSLĂ, tesle, s. f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiș metalic lat și curbat, folosită de dulgheri, rotari și dogari la fasonarea lemnului. – Din sl. tesla.

TÉSLA s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a inducției magnetice. – Din fr. tesla.

TESLĂ, tesle, s. f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiș metalic lat și curbat, folosită de dulgheri, rotari și dogari. – Din sl. tesla.

TÉSLĂ, tesle, s. f. Unealtă tăietoare cu coada scurtă și tăișul lat și curbat, folosită îndeosebi de dulgheri, rotari și dogari. E dulgher și vine de la lucru, cu ferăstrăul pe umăr, cu o rîndea și o teslă în mînă. PAS, Z. I 17. Tesla bătrînului scînteia într-o lumină umedă. SADOVEANU, N. F. 26. Cu o teslă rău mînuită, o calfă de dulgher stîngaci ciopîrtește bîrna. ODOBESCU, S. III 166.

!tésla (unitate de măsură) (tes-la) s. f.; simb. T

!téslă (unealtă) (tes-lă) s. f., g.-d. art. téslei; pl. tésle

tésla (fiz.) s. f., simb. T

téslă (unealtă) s. f., g.-d. art. téslei; pl. tésle

TÉSLĂ s. (TEHN.) gripcă, răzuș, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)

TÉSLĂ s. v. cioplitor, cuțitoaie, mistrie.

TÉSLA s.m. Unitate de inducție magnetică, egală cu inducția magnetică uniformă, căreia îi corespunde un flux magnetic de un weber, printr-o suprafață de 1 m2. [< fr. tesla, cf. Tesla Nikola – fizician iugoslav].

TÉSLA s. f. unitate de măsură a inducției magnetice, egală cu inducția unui magnetic uniform, care acționează cu o forță de un newton asupra unei sarcini electrice de un coulomb. (< fr. tesla)

téslă (-le), s. f. – Unealta dulgherului, a tîmplarului. – Megl. teslă. Sl. (bg., sb., slov.) tesla (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Conev 66). – Der. teslar, s. m. (tîmplar, dulgher); teslărie s. f. (tîmplărie); teslăresc, adj. (de tîmplar); teslui, vb. (a ciopli cu tesla).

TÉSLĂ ~e f. Unealtă de tâmplărie cu coadă scurtă, având de-a curmezișul o lamă metalică curbată, folosită la cioplit. /<sl. tesla

teslă f. securea dulgherilor: tesle de fier și de oțel. [Slav. TESLA, secure].

téslă f., pl. e (vsl. sîrb. tesla, d. tesati, a tăĭa, a cĭopli. V. tesac, teșesc). Un fel de secure dulgherească cu tăișu perpendicular față de coadă (pe cînd securile obișnuite aŭ tăișu pe acelașĭ plan cu coada).

TESLĂ s. (TEHN.) gripcă, răzuș, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tîmplari, dulgheri.)

teslă s. v. CIOPLITOR. CUȚITOAIE. MISTRIE.

téslă, tesle, (tezlă), s.f. – Unealtă din metal cu coadă scurtă, cu lama încovoiată și ascuțită, folosită la scobirea lemnului (Bilțiu, 1994); scoabă. ♦ (onom.) Teslea, Teslaru, nume de familie în Maramureș. – Din sl. tesla „secure” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < din tesati „a tăia, a ciopli” (Scriban).

a-și da cu tesla în coaie expr. (adol., obs.) a se enerva, a se înfuria.