Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru tescui

TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati.
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati.
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A presa pentru a stoarce ceva; a pune la teasc. (Refl. pas.) [Cașul] se sară și se tescuiește spre a se scurge apa din el. I. IONESCU, D. 403. ♦ Fig. A strînge, a apăsa, a îndesa. Fără să îmi pot tescui în mine nemulțumirea... am cam început să mă împac cu ideea că tata n-a agonisit avere. CAMIL PETRESCU, U. N. 30. Fără voie el se uită la palma care a tescuit și frămîntat mărgelele, ca și cum ar fi voit să o mustre de păcatul făcut. GANE, N. II 29. 2. A umple (ceva) prin îndesare; a îndesa, a ticsi. Puse mîna ca să-și pipăie portofelul tescuit cu hirtii. SLAVICI, N. II 311.
tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă
tescuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tescuiáscă
TESCUÍ vb. a presa, a stoarce, a zdrobi. (A ~ strugurii.)
TESCUÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, ticsi.
A TESCUÍ ~iésc tranz. 1) (struguri, fructe, căpșuni etc.) A da la teasc, presând. 2) fig. rar (lucruri) A băga cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai multe; a îndesa; a înghesui; a ticsi. /teasc + suf. ~ui
tescuì v. a stoarce cu teascul. [Slav. TĬESKOVATI].
tescuĭésc v. tr. (vsl. tĭeskovati sen, a se tescui, tiskati, a tescui. V. ticsesc). Pun la teasc (storc orĭ îndes).
tescui vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. TICSI.
TESCUI vb. a presa, a stoarce, a zdrobi. (A ~ strugurii.)
tescui, tescuiesc v. t. (intl.) a ancheta sever pe cineva.

tescui definitie

tescui dex

Intrare: tescui
tescui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a