tesac definitie

13 definiții pentru tesac

TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak.
TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak.
TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată, purtată odinioară de infanteriști și de sergenții de stradă. De la moara Gîrbovului veneau împotriva lui Caraiman, cu tesace scurte, doi bărbați spătoși și rînjiți. SADOVEANU, N. P. 106. Gardistul se dăduse un pas înapoi și scoase tesacul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 297. ♦ Teacă (de sabie). Mîncaseră multe bătăi cu tesacul săbiei. DUMITRIU, B. F. 127.
tesác s. n., pl. tesáce
tesác s. n., pl. tesáce
TESÁC s. (înv.) spangă. (~ul era o sabie scurtă și lată.)
TESÁC s. v. teacă.
tesác (-ce), s. n. – Sabie scurtă; un fel de cuțit cu teacă. Sl. (rus.) tesakŭ (Cihac, II, 408; Conev 122).
TESÁC ~ce n. înv. 1) Sabie lată, scurtă și dreaptă. 2) Teacă de sabie. /<rus. tesak
tesac n. sabie-baionetă. [Rus. TESAKŬ].
tesác n., pl. e (rus. tesák, tesac, d. vsl. tesakŭ, teslakŭ. V. teslă). Sabie scurtă și dreaptă pe care aŭ maĭ purtat-o în ultimu timp gardiștiĭ polițiiĭ.
tesac s. v. TEACĂ.
TESAC s. (înv.) spangă. (~ era o sabie scurtă și lată.)

tesac dex

Intrare: tesac
tesac substantiv neutru