Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru tern─â

TERN, -─é, terni, -e, adj. (Livr.) F─âr─â luciu, ╚Öters, sp─âl─âcit; fig. f─âr─â relief, f─âr─â culoare; mohor├ót, monoton. ÔÇô Din fr. terne.
TERN, -─é, terni, -e, adj. (Livr.) F─âr─â luciu, ╚Öters, sp─âl─âcit; fig. f─âr─â relief, f─âr─â culoare; mohor├ót, monoton. ÔÇô Din fr. terne.
TERN, -─é, terni, -e, adj. F─âr─â luciu, ╚Öters, sp─âl─âcit; fig. f─âr─â relief, f─âr─â culoare; mohor├«t, monoton. Era un ziar tern, ├«n care nimeni nu ╚Ťinea minte s─â fi citit vreodat─â un articol de duh ori de curaj. C. PETRESCU, C. V. 159. [Imaginile] au aspectul tern al fotografiei, ╚Öi nu coloritul viu al vie╚Ťii. ODOBESCU, S. III 86.
tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. t├ęrn─â, pl. t├ęrne
tern adj. m., pl. terni; f. sg. t├ęrn─â, pl. t├ęrne
TERN adj. v. anost, banal, comun, monoton, placid, plictisitor, prozaic, spălăcit, șters, uniform.
TERN, -─é adj. (Liv.) ╚śters, mat, sp─âl─âcit; (fig.) f─âr─â relief, f─âr─â culoare; monoton. [< fr. terne].
T├ëRN─é s.f. (Liv.) Complex compus din trei elemente. ÔŚŐ (Mat.) Tern─â de referin╚Ť─â = ansamblu de trei axe, cu origine comun─â, capabile a individualiza matematic punctele spa╚Ťiale. [< fr. terne].
TERN, -Ă adj. 1. fără luciu, șters, mat. 2. (fig.) fără relief, fără culoare, spălăcit, uniform, monoton. (< fr. terne)
T├ëRN─é s. f. combina╚Ťie de trei elemente. ÔÖŽ (mat.) ~ de referin╚Ť─â = ansamblu de trei axe, cu origine comun─â, capabile a individualiza matematic punctele spa╚Ťiale. ÔŚŐ (la loto) grup de trei numere c├ó╚Ötig─âtoare pe aceea╚Öi linie orizontal─â. (< fr. terne)
TERN ~─â (~i, ~e) 1) (despre obiecte, materiale etc.) Care este lipsit de str─âlucire; f─âr─â luciu. Ceramic─â ~─â. 2) fig. Care provoac─â plictiseal─â; plictisitor. /<fr. terne
tern adj. v. ANOST. BANAL. COMUN. MONOTON. PLACID. PLICTISITOR. PROZAIC. SP─éL─éCIT. ╚śTERS. UNIFORM.

Tern─â dex online | sinonim

Tern─â definitie

Intrare: tern
tern adjectiv
Intrare: tern─â
tern─â