TERMOREZISTÉNȚĂ, (2) termorezistențe, s. f. 1. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. 2. Piesă care are proprietatea de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermoresistivité).

TERMOREZISTÉNȚĂ, termorezistențe, s. f. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermorésistivité).

termorezisténță s. f., g.-d. art. termorezisténței; (piese) pl. termorezisténțe

termorezisténță s. f., g.-d. art. termorezisténței; (piese) pl. termorezisténțe

TERMOREZISTÉNȚĂ s.f. Proprietate a unui material termorezistent. ♦ (Concr.) (Semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. [< fr. thermorésistance].

TERMOREZISTÉNȚĂ s. f. proprietate a unui material termorezistent. ◊ (semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. (< fr. thermorésistance)

TERMOREZISTÉNȚĂ f. Rezistență la temperaturi înalte. /termo- + rezistență