termodinamic definitie

8 definiții pentru termodinamic

TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique.
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique.
termodinámic adj. m., pl. termodinámici; f. termodinámică, pl. termodinámice
termodinámic adj. m. dinamic
TERMODINÁMIC, -Ă adj. Referitor la termodinamică. [< fr. thermodynamique].
TERMODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la termodinamică. II. s. f. ramură a fizicii care studiază legile generale cărora le sunt supuse fenomenele ce implică transformarea căldurii în lucru mecanic și invers. (< fr. thermodynamique)
TERMODINÁMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de termodinamică; propriu termodinamicii. /<fr. thermodynamique
TERMO- „căldură, temperatură”. ◊ gr. therme „căldură” > fr. thermo-, engl. id., germ. id., it. termo- > rom. termo-. □ ~anemometru (v. anemo-, v. -metru1), s. n., instrument pentru determinarea vitezei vîntului, bazat pe măsurarea rezistenței electrice a unui filament încălzit; ~barograf (v. baro-, v. -graf), s. n., termobarometru înregistrator; ~barometru (v. baro-, v. -metru1), s. n., aparat utilizat pentru măsurarea temperaturii și a presiuni; ~biogramă (v. bio-, v. -gramă), s. f., curbă care indică cantitatea de căldură degajată de un sistem viu, individ, populație sau biocenoză; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studierea efectelor temperaturii asupra organismelor vii; ~cleistogamie (v. cleisto-, v. gamie), s. f., autofecundare a florilor rămase nedeschise din cauza temperaturii nefavorabile; ~clină (v. -clin), s. f., zonă termică dintr-un lac adînc, care separă două straturi de apă la temperaturi diferite; ~cromie (v. -cromie), s. f., proprietate a unor substanțe colorate de a se închide la culoare prin încălzire și de a reveni la nuanța inițială la răcire; ~dinamic (v. -dinamic), adj., referitor la transferul de energie termică; ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate la variațiile de temperatură; ~esteziometru (v. estezio-, v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea sensibilității la căldură; ~fază (v. -fază), s. f., etapă de iarovizare a plantelor; ~fen (v. -fen), adj., s. n., (genotip) a cărui expresie fenotipică este influențată de temperatura ambiantă; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante, bacterii etc.) care poate trăi la temperaturi ridicate; ~filie (v. -filie1), s. f., preferință a unor organisme pentru temperaturile ridicate; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante iubitoare de căldură; ~genetic (v. genetic), adj., care stimulează producerea de căldură în organism; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de producere a energiei calorice de către organismul animal; ~gramă (v. -gramă), s. f., curbă de înregistrare grafică a temperaturii; ~higrograf (v. higro-, v. -graf), s. n., aparat pentru măsurarea temperaturii și umidității aerului; ~liză (v. -liză), s. f., 1. Descompunere a unei legături chimice cu ajutorul căldurii. 2. Proces fiziologic prin care organismul cedează mediului ambiant surplusul de căldură; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul căldurii; ~manometru (v. mano-, v. -metru1), s. n., aparat care indică în același timp temperatura și presiunea; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a fizicii care se ocupă cu metodele de măsurare a temperaturii; ~metrograf (v. metro-2, v. -graf), s. n., termometru înregistrator; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea temperaturii; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică a unui organ datorat temperaturii; ~nastie (v. -nastie), s. f., mișcare produsă de variații termice la unele flori, care se închid la frig și care se deschid la cald; ~pexie (v. -pexie), s. f., proprietate pe care o au corpurile fizice de a fixa căldura; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., mase plastice avînd proprietatea de a se înmuia prin încălzire; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre substanțe) care devine plastic sub influența căldurii și a presiunii; ~scop (v. -scop), s. n., aparat utilizat la punerea în evidență a unei diferențe de temperatură; ~scopie (v. -scopie), s. f., operație de măsurare a temperaturii; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat atmosferic în care temperatura crește odată cu altitudinea; ~stat (v. -stat), s. n., aparat care servește la menținerea unei temperaturi constante într-o incintă sau într-un circuit; sin. termoregulator; ~static (v. -static), adj., care este apt de a menține o anumită temperatură; ~stenoterme (v. steno-, v. -term), s. n. pl., organisme adaptate la anumite temperaturi ridicate; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de locomoție a microorganismelor în direcția temperaturii optime; ~telefon (v. tele-, v. -fon), s. n., telefon la care vibrațiile sonore sînt produse prin vibrațiile de temperatură ale unui fir subțire de platină; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a căldurii în scop terapeutic; ~tropofitie (v. tropo-, v. -fitie), s. f., formațiune vegetală caracterizată printr-un anotimp cald și unul rece.

termodinamic dex

Intrare: termodinamic
termodinamic adjectiv