TERMOCONDÚCȚIE, termoconducții, s. f. (Fiz.) Conducție termică. – Termo- + conducție.

TERMOCONDÚCȚIE, termoconducții, s. f. (Fiz.) Conducție termică. – Termo- + conducție.

termocondúcție (-ți-e) s. f., art. termocondúcția (-ți-a), g.-d. art. termocondúcției; pl. termocondúcții, art. termocondúcțiile (-ți-i-)

termocondúcție s. f. (sil. -fi-e), art. termocondúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. termocondúcției; pl. termocondúcții, art. termocondúcțiile (sil. -ți-i-)

TERMOCONDÚCȚIE s. (FIZ.) conducție termică.

TERMOCONDÚCȚIE s.f. (Fiz.) Conducție termică. [Gen. -iei. / < termo- + conducție].

TERMOCONDÚCȚIE s. f. (fiz.) conducție termică. (< termo- + conducție)

TERMOCONDUCȚIE s. (FIZ.) conducție termică.