Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

7 defini╚Ťii pentru termionic─â

TERMI├ôNIC─é s. f. Capitol al fizicii care studiaz─â emisia electronilor sau a ionilor de c─âtre substan╚Ťe ├«nc─âlzite la temperaturi (foarte) ├«nalte. [Pr.: -mi-o-] ÔÇô Din fr. thermionique, engl. thermionics.
TERMI├ôNIC─é s. f. Capitol al fizicii care studiaz─â emisia electronilor sau a ionilor de c─âtre substan╚Ťe ├«nc─âlzite la temperaturi (foarte) ├«nalte. [Pr.: -mi-o-] ÔÇô Din fr. thermionique, engl. thermionics.
!termi├│nic─â (ter-mi-o-/term-i-) s. f., g.-d. art. termi├│nicii
termi├│nic─â s. f. (sil. -o-; mf. term-), g.-d. art. termi├│nicii
TERMIÓNIC, -Ă adj. Referitor la termionică. [Pron. -mi-o-. / cf. fr. thermoionique, it. termoionico].
TERMI├ôNIC─é s.f. (Fiz.) Studiul emisiei electronilor sau ionilor de c─âtre substan╚Ťe supuse la temperaturi ├«nalte. [Pron. -mi-o-, gen. -cii. / < fr. thermoionique].
TERMIÓNIC, -Ă I. adj. referitor la termionică. II. s. f. capitol al fizicii care studiază emisia de electroni de către metale supuse la temperaturi foarte înalte. (< fr. thermoionique, engl. thermonics)

Termionic─â dex online | sinonim

Termionic─â definitie

Intrare: termionic─â
termionic─â substantiv feminin
  • silabisire: ter-mi-o-; mf. term-i-
Intrare: termionic
termionic