Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru terminus

T├ëRMINUS s. n. Ultimul punct, cap─âtul unei linii ferate, al unei linii de tramvai, de autobuz etc. ÔÇô Cuv. lat.
T├ëRMINUS s. n. invar. Ultimul punct, cap─âtul unei linii ferate, al unei linii de tramvai, de autobuz etc. ÔÇô Cuv. lat.
TÉRMINUS s. n. invar. Capătul unei linii ferate sau al unui traseu de tramvai, de autobus etc. (Adjectival) Gară terminus. Punct terminus.
t├ęrminus s. n.
t├ęrminus s. n.
T├ëRMINUS s.n. invar. 1. (Ist.) Demarca╚Ťie (st├ólp, stel─â etc.) care arat─â limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdic╚Ťii etc. 2. Loc, punct etc care marcheaz─â sf├ór╚Öitul, limita extrem─â. ÔÖŽ Ultimul punct al unei linii ferate, de tramvai etc.; sta╚Ťia ultim─â; cap─ât. [< fr., lat. terminus].
T├ëRMINUS s. n. inv. 1. demarca╚Ťie (st├ólp, stel─â) care arat─â limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdic╚Ťii etc. 2. loc, punct care marcheaz─â sf├ór╚Öitul. ÔŚŐ punct final de oprire al unui mijloc de transport; sta╚Ťia ultim─â; cap─ât. (< fr., lat. terminus)
T├ëRMINUS adj. invar. ╚Öi substantival (despre punctul de sta╚Ťionare a vehiculelor) Care constituie cap─âtul unei c─âi de comunica╚Ťie (linii ferate, de tramvai, de troleibuz, de autobuz). Sta╚Ťie ~. /<fr., lat. terminus
Terminus m. Mit. divinitate câmpenească ce prezida hotarele.
Terminus, în mitologia romană, divinitate protectoare a haturilor dintre ogoare și a hotarelor în general.

Terminus dex online | sinonim

Terminus definitie

Intrare: terminus
terminus substantiv neutru
Intrare: Terminus
Terminus