Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru terminologie

TERMINOLOG├ŹE, terminologii, s. f. Totalitatea termenilor de specialitate folosi╚Ťi ├«ntr-o disciplin─â sau ├«ntr-o ramur─â de activitate. ÔÇô Din fr. terminologie.
TERMINOLOG├ŹE, terminologii, s. f. Totalitatea termenilor de specialitate folosi╚Ťi ├«ntr-o disciplin─â sau ├«ntr-o ramur─â de activitate. ÔÇô Din fr. terminologie.
TERMINOLOG├ŹE, terminologii, s. f. Totalitatea termenilor tehnici de specialitate, folosi╚Ťi ├«ntr-o disciplin─â sau o ramur─â de activitate. Terminologia a fost simplificat─â pentru a fi c├«t mai accesibil─â. L. ROM. 1953, nr. 2, 16. ╚śi terminologia tehnic─â apar╚Ťine limbajului ╚Ötiin╚Ťific. IORDAN, L. R. 79. Ministerul austriac a compus la Viena o comisie pentru formarea unei terminologii juridice rom├«ne. GHICA, A. 504.
terminolog├şe s. f., art. terminolog├şa, g.-d. art. terminolog├şei; pl. terminolog├şi, art. terminolog├şile
terminolog├şe s. f., art. terminolog├şa, g.-d. art. terminolog├şei; pl. terminolog├şi, art. terminolog├şile
TERMINOLOG├ŹE s. (LINGV.) nomenclatur─â, vocabular. (~ medical─â.)
TERMINOLOG├ŹE s.f. Totalitatea termenilor de specialitate folosi╚Ťi ├«ntr-o ╚Ötiin╚Ť─â, ├«ntr-o disciplin─â, ├«ntr-o activitate practic─â etc. [Gen. -iei. / < fr. terminologie, cf. lat. terminus ÔÇô termen, gr. logos ÔÇô vorbire].
TERMINOLOG├ŹE s. f. 1. totalitatea termenilor proprii unei ╚Ötiin╚Ťe, unei arte, discipline etc. 2. ansamblul de termeni care au un sens particular ├«ntr-un anumit domeniu. (< fr. terminologie, germ. Terminologie)
TERMINOLOG├ŹE ~i f. 1) Totalitate a termenilor speciali folosi╚Ťi ├«n ╚Ötiin╚Ť─â, tehnic─â sau ├«n alt domeniu de activitate. ~ ╚Ötiin╚Ťific─â. 2) lingv. Compartiment al lexicologiei care se ocup─â cu studiul termenilor. [G.-D. terminologiei] /<fr. terminologie
terminologie f. totalitatea termenilor tehnici ai unei ╚Ötiin╚Ťe sau arte.
*terminolog├şe f. (termin ╚Öi -logie). Totalitatea terminilor tecnic─ş a─ş une─ş ╚Ötiin╚Ťe, arte, meseri─ş (nomenclatur─â).
TERMINOLOGIE s. (LINGV.) vocabular. (~ medical─â.)
TERMINOLOG├ŹE s. f. (< fr. terminologie, cf. lat. terminus ÔÇ×termenÔÇŁ + gr. logos ÔÇ×vorbireÔÇŁ): totalitatea termenilor de specialitate folosi╚Ťi ├«ntr-o ╚Ötiin╚Ť─â, ├«ntr-o disciplin─â, ├«ntr-o activitate practic─â etc. Exist─â deci o t. lingvistic─â (fonetic─â, fonologic─â, lexical─â, gramatical─â ÔÇô morfologic─â ╚Öi sintactic─â, ortografic─â etc.), o t. stilistic─â, o t. semantic─â, o t. literar─â, o t. geografic─â, o t. istoric─â, o t. ╚Ötiin╚Ťific─â, o t. tehnic─â, o t. sportiv─â etc.
TERMINO- ÔÇ×termen, denumireÔÇŁ. ÔŚŐ L. terminus ÔÇ×termen, defini╚ŤieÔÇŁ > fr. termino-, germ. id., it. id., engl. id > rom. termino-. Ôľí ~logie (v. -logie1), s. f., totalitatea termenilor de specialitate apar╚Ťin├«nd unei discipline, unei arte sau unei ╚Ötiin╚Ťe.

Terminologie dex online | sinonim

Terminologie definitie

Intrare: terminologie
terminologie substantiv feminin