Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru termina╚Ťie

TERMIN├ü╚ÜIE, termina╚Ťii, s. f. 1. Parte terminal─â a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se afl─â la sf├ór╚Öitul unui cuv├ónt; terminare (2). ÔÖŽ (Rar) Desinen╚Ť─â. ÔÇô Din lat. terminatio.
TERMIN├ü╚ÜIE, termina╚Ťii, s. f. 1. Parte terminal─â a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se afl─â la sf├ór╚Öitul unui cuv├ónt; terminare (2). ÔÖŽ (Rar) Desinen╚Ť─â. ÔÇô Din lat. terminatio.
TERMIN├ü╚ÜIE, termina╚Ťii, s. f. 1. Parte terminal─â I a unui lucru. Termina╚Ťii nervoase. 2. Sunet sau grup de sunete care se afl─â la sf├«r╚Öitul unui cuv├«nt. Expresia formal─â a deosebirilor de gen este termina╚Ťia substantivelor. IORDAN, L. R. 284. Termina╚Ťii... care sunau r─âu la urechea noastr─â. NEGRUZZI, S. I 338.
termin├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. termin├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. termin├í╚Ťiei; pl. termin├í╚Ťii, art. termin├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
termin├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. termin├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. termin├í╚Ťiei; pl. termin├í╚Ťii, art. termin├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
TERMIN├ü╚ÜIE s. v. desinen╚Ť─â.
TERMIN├ü╚ÜIE s.f. 1. Partea terminal─â a unui lucru. 2. (Lingv.) Sunet (sau grup de sunete) care se afl─â la sf├ór╚Öitul unui cuv├ónt. ÔÖŽ (Rar) Desinen╚Ť─â. [Gen. -iei. / cf. lat. terminatio, fr. terminaison].
TERMIN├ü╚ÜIE s. f. 1. partea terminal─â a unui lucru. 2. (lingv.) sunet care se afl─â la sf├ór╚Öitul unui cuv├ónt. ÔŚŐ (rar) desinen╚Ť─â. 3. (muz.) concluzie melodic─â. (< lat. terminatio)
TERMIN├ü╚ÜIE ~i f. 1) Parte terminal─â; extremitate. ~ nervoas─â. 2) lingv. Element morfologic variabil, care se adaug─â la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima formele unei paradigme flexionare; desinen╚Ť─â. [G.-D. termina╚Ťiei] /<lat. terminatio
termina╚Ťi(un)e f. ultima parte a unei vorbe.
*termina╚Ťi├║ne f. (lat. termin├ítio, -├│nis). Gram. Desinen╚Ť─â, ultima parte a une─ş vorbe, sufix: -an e o termina╚Ťiune augmentativ─â: be╚Ťiv-an. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
termina╚Ťie s. v. DESINEN╚Ü─é.
TERMIN├ü╚ÜIE s. f. (cf. lat. terminatio, fr. terminaison): (├«n terminologia lingvistic─â mai veche) partea final─â a unui cuv├ónt (de dup─â r─âd─âcin─â), reprezentat─â printr-unul sau mai multe sunete echivalente cu o desinen╚Ť─â, cu un sufix sau cu un sufix + o desinen╚Ť─â, ca ├«n exemplele -ar din strungar, -i╚Öte din porumbi╚Öte, -i din pomi, -uri din becuri; -─â din bun─â, -e din bune, -esc din rom├ónesc; -a din c├ónta, -─âm din plec─âm, -e╚Ťi din t─âce╚Ťi etc.

Termina╚Ťie dex online | sinonim

Termina╚Ťie definitie

Intrare: termina╚Ťie
termina╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e