Dicționare ale limbii române

2 intrări

14 definiții pentru termică

TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldură, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique.
TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldura, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique.
TÉRMIC, -Ă, termici, -e, adj. Care se referă la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură, de căldură. ◊ Centrală termică = centrală generatoare de căldură, servind pentru încălzirea la distanță a unor fabrici, instalații industriale, imobile etc.
térmic adj. m., pl. térmici; f. térmică, pl. térmice
térmic adj. m., pl. térmici; f. sg. térmică, pl. térmice
CONDUCȚIE TÉRMICĂ s. v. termoconducție.
TÉRMIC, -Ă adj. Referitor la căldură. ◊ Centrală termică = centrală folosită pentru producerea căldurii. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) căldură”, „temperatură”. [< fr. thermique, it. termico].
TÉRMICĂ s.f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul căldurii și al legilor ei. [< fr. thermique].
TÉRMIC, -Ă I. adj. referitor la căldură; care produce căldură. ♦ centrală ~ă = termocentrală. II. s. f. 1. parte a fizicii aplicate care studiază căldura și legile ei. 2. (met.) curent vertical declanșat prin termoconvecție. (< fr. thermique)
TÉRMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de căldură; propriu căldurii. ◊ Centrală ~că centrală care produce căldură pentru încălzirea clădirilor sau în scopuri tehnologice. /<fr. thermique
*térmic, -ă adj. (d. vgr. thermós, cald). Fiz. Relativ la căldură: variațiunĭ termice.
CONDUCȚIE TERMICĂ s. (FIZ.) termoconducție.
BARIERĂ TERMICĂ încălzire puternică a unei aeronave care se deplasează în straturile dense ale atmosferei cu o viteză ce depășește Mach 5 astfel că aceasta trebuie construită din oțeluri aliate cu titan sau să aibă straturi de ceramică pe înveliș pentru a putea rezista temperaturilor înalte rezultate în urma frecării cu masele de aer.
CĂMIN TERMIC coloană de aer cald în urcare alimentând formarea unui nor de tip cumulus.

termică definitie

termică dex

Intrare: termic (adj.)
termic adj. adjectiv
Intrare: termică
termică