termic definitie

13 definiții pentru termic

TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldură, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique.
TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldura, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique.
TÉRMIC, -Ă, termici, -e, adj. Care se referă la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură, de căldură. ◊ Centrală termică = centrală generatoare de căldură, servind pentru încălzirea la distanță a unor fabrici, instalații industriale, imobile etc.
térmic adj. m., pl. térmici; f. térmică, pl. térmice
térmic adj. m., pl. térmici; f. sg. térmică, pl. térmice
CONDUCȚIE TÉRMICĂ s. v. termoconducție.
TÉRMIC, -Ă adj. Referitor la căldură. ◊ Centrală termică = centrală folosită pentru producerea căldurii. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) căldură”, „temperatură”. [< fr. thermique, it. termico].
TÉRMIC, -Ă I. adj. referitor la căldură; care produce căldură. ♦ centrală ~ă = termocentrală. II. s. f. 1. parte a fizicii aplicate care studiază căldura și legile ei. 2. (met.) curent vertical declanșat prin termoconvecție. (< fr. thermique)
TÉRMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de căldură; propriu căldurii. ◊ Centrală ~că centrală care produce căldură pentru încălzirea clădirilor sau în scopuri tehnologice. /<fr. thermique
*térmic, -ă adj. (d. vgr. thermós, cald). Fiz. Relativ la căldură: variațiunĭ termice.
CONDUCȚIE TERMICĂ s. (FIZ.) termoconducție.
CĂMIN TERMIC coloană de aer cald în urcare alimentând formarea unui nor de tip cumulus.
-TERMIC „referitor la căldură, de căldură”. ◊ gr. thermos „cald” > fr. -thermique, engl. -thermic, it. -termico > rom. -termic.

termic dex

Intrare: termic (suf.)
termic suf.
Intrare: termic (adj.)
termic adj. adjectiv