Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru termen

TERM├ëN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dat─â fix─â la care, potrivit unei ├«nvoieli, unei decizii sau unei dispozi╚Ťii prealabile, se execut─â o obliga╚Ťie (b─âneasc─â) sau se realizeaz─â ceva; soroc. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än (sau la) termen = la data fixat─â, prev─âzut─â. ÔÖŽ Condi╚Ťie, clauz─â ├«ntr-un tratat, ├«ntr-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, ├«n limita c─âruia trebuie s─â se ├«nf─âptuiasc─â sau s─â se ├«nt├ómple ceva. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än termen de... = ├«n timp de... 3. S. n. (├Änv.) Limit─â, hotar, sf├ór╚Öit. 4. S. m. (├«n loc. ╚Öi expr.) ├Än termen = care ├«╚Öi face serviciul militar ├«n condi╚Ťiile prev─âzute de lege. A fi ├«n termen = a-╚Öi face stagiul militar. 5. S. m. Cuv├ónt; expresie. 6. S. m. Fig. (├«n expr.) A fi ├«n termeni buni (sau r─âi) cu cineva = a fi ├«n rela╚Ťii bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alc─âtuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accep╚Ťie specific─â unui anumit domeniu de activitate. ÔÇô Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri dup─â fr. terme).
T├ëRMEN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dat─â fix─â la care, potrivit unei ├«nvoieli, unei decizii sau unei dispozi╚Ťii prealabile, se execut─â o obliga╚Ťie (b─âneasc─â) sau se realizeaz─â ceva; soroc. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än (sau la) termen = la data fixat─â, prev─âzut─â. ÔÖŽ Condi╚Ťie, clauz─â ├«ntr-un tratat, ├«ntr-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, ├«n limita c─âruia trebuie s─â se ├«nf─âptuiasc─â sau s─â se ├«nt├ómple ceva. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än termen de... = ├«n timp de... 3. S. n. (├Änv.) Limit─â, hotar, sf├ór╚Öit. 4. S. m. (├Än loc. ╚Öi expr.) ├Än termen = care ├«╚Öi face serviciul militar ├«n condi╚Ťiile prev─âzute de legi. A fi ├«n termen = a-╚Öi face stagiul militar. 5. S. m. Cuv├ónt; expresie. 6. S. m. Fig. (├Än expr.) A fi ├«n termeni buni (sau r─âi) cu cineva = a fi ├«n rela╚Ťii bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alc─âtuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele care au o accep╚Ťie specific─â unui anumit domeniu de activitate. ÔÇô Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri dup─â fr. terme).
T├ëRMEN1, termeni, s. m. 1. Cuv├«nt, expresie. Termenii de jargon... tr─âdeaz─â ├«n m─âsur─â ├«ns─â mai mare dec├«t arhaismele, dorin╚Ťa vorbitorului de a se distinge de restul poporului. GRAUR, F. L. 111. Zei mari! C├«te nimicuri ascunde sub manta... C├«╚Ťi termeni goi de cuget! ÔÇô ce josnice sim╚Ťiri. MACEDONSKI, O. I 169. Parnasul nostru s─â-l vezi... Unul, iscoditor trist de termeni ├«ncorona╚Ťi, Lipsi╚Ťi de duh creator nume╚Öte pe to╚Ťi ceilal╚Ťi. ALEXANDRERSCU, M. 240. ÔŚŐ Termen de compara╚Ťie v. compara╚Ťie. 2. (Numai la pl., ├«n expr.) A fi ├«n termeni buni (sau r─âi) cu cineva = a fi ├«n rela╚Ťii sau raporturi bune (sau rele) cu cineva. 3. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom sau fiecare dintre numerele care alc─âtuiesc o progresie sau un raport. 4. (Fil.; ├«n expr.) Termen major, termen minor, termen mediu v. c.
T├ëRMEN2, termene, s. n. 1. Dat─â fix─â la care, potrivit unei ├«nvoieli, unei tranzac╚Ťii, unei decizii sau unei dispozi╚Ťii prealabile, se face o plat─â, se execut─â o obliga╚Ťie, se ├«nf─âptuie╚Öte sau se realizeaz─â ceva; soroc. Termen de plat─â. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än (sau la) termen = atunci c├«nd trebuie; la timp. Numai de s-ar ╚Ťine croitoreasa de cuv├«nt, s─â fie rochia gata ├«n termen. C. PETRESCU, ├Ä. II 213. 2. Interval sau perioad─â de timp, stabilit─â dinainte, ├«n limita c─âreia trebuie s─â se ├«nf─âptuiasc─â sau s─â se ├«nt├«mple ceva. ╚Üi-a trecut cic─â termenul de ├«mpotrivire. DUMITRIU, N. 18. Mai d─â-ne un mic termen de zece mii de ani. ALEXANDRESCU, P. 161. Iar trei zile de-mi trecea, Termenul c─â se-mplinea, ├Ämp─âratul c─â-mi ie╚Öea. TEODORESCU, P. P. 671. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än termen de... = ├«n timp de... Lucrare executat─â ├«n termen de 10 zile. 3. (├Änvechit) Sf├«r╚Öit, limit─â, hotar. Noi dar, dup─â toate aceste mizerii ce se par a nu mai avea termen, declar─âm c─â nu s├«ntem partizani a nici unei persoane. GHICA, A. 766. Aceast─â mi╚Öcare de perfec╚Ťie va avea oare un termen? R─âul pieri-va de tot din lume? B─éLCESCU, O. II 10. 4. (├Än expr.) A fi ├«n termen = a-╚Öi face stagiul militar. De ce nu te-au f─âcut sergent, tat─â, c├«nd ai fost ├«n termen? STANCU, D. 214.
t├ęrmen1 (cuv├ónt, monom) s. m., pl. t├ęrmeni
t├ęrmen2 (dat─â, interval de timp) s. n., pl. t├ęrmene
t├ęrmen (cuv├ónt, monom) s. m., pl. t├ęrmeni
t├ęrmen (dat─â fix─â, interval de timp) s. n., pl. t├ęrmene
T├ëRMEN s. 1. v. dat─â. 2. v. scaden╚Ť─â. 3. interval, perioad─â. (Un ~ de garan╚Ťie de 6 luni.) 4. v. clauz─â. 5. v. cuv├ónt.
T├ëRMEN s. v. cap, cap─ât, final, fine, grani╚Ť─â, hotar, ├«ncheiere, limit─â, margine, sf├ór╚Öit.
T├ëRMEN s.m. 1. Cuv├ónt, vorb─â expresie; exprimare. 2. Fiecare dintre elementele unei compara╚Ťii. 3. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom. 4. Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. ÔÖŽ Elementele unui enun╚Ť sau sistem logic. 5. (Fiz.) Termen spectral = m─ârime propor╚Ťional─â cu energia oric─âreia dintre st─ârile ├«n care se poate afla un atom. [Var. termin s.m. / < lat. terminus, cf. fr. terme].
T├ëRMEN s.n. 1. Dat─â dinainte fixat─â pentru executarea unei pl─â╚Ťi, a unei obliga╚Ťii etc.; scaden╚Ť─â. 2. Interval de timp (dinainte stabilit) ├«n limita c─âruia trebuie s─â se ├«nf─âptuiasc─â, s─â se ├«nt├ómple ceva. [< fr. terme, cf. lat. terminus].
T├ëRMEN I. s. n. 1. dat─â dinainte fixat─â pentru executarea unei pl─â╚Ťi, obliga╚Ťii etc.; scaden╚Ť─â. 2. interval de timp (dinainte stabilit) ├«n limita c─âruia trebuie s─â se ├«nf─âptuiasc─â, s─â se ├«nt├ómple ceva. 3. eveniment viitor ╚Öi sigur ├«n ce prive╚Öte producerea lui, dar incert ├«n ceea ce prive╚Öte data la care se va produce. 4. (despre osta╚Öi) ├«n termen = ├«n curs de satisfacere a serviciului militar. II. s. m. 1. cuv├ónt, vorb─â, expresie. 2. fiecare dintre elementele unei compara╚Ťii. 3. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alc─âtuiesc o progresie sau un raport. 4. element primar al unui enun╚Ť sau sistem logic. ÔÖŽ fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (fiz.) termen spectral = m─ârime propor╚Ťional─â cu energia oric─âreia dintre st─ârile ├«n care se poate afla un atom. 6. (fig.; pl.) rela╚Ťie (bun─â sau rea) cu cineva. (< lat. termen, dup─â fr. terme)
t├ęrmen (-ne), s. n. ÔÇô 1. Limit─â (├«n spa╚Ťiu sau ├«n timp). ÔÇô 2. Soroc, scaden╚Ť─â. ÔÇô Var. mold. termin. Lat. termen, cu sensurile din fr. terme. ÔÇô Der. termina, vb. (a sf├«r╚Öi, a ├«ncheia); teminal, adj. (final); termina╚Ťi(un)e, s. f. (final─â); neterminat, adj. (care nu a fost sf├«r╚Öit).
T├ëRMEN2 ~i m. 1) Unitate normativ─â cu sens delimitat care desemneaz─â o no╚Ťiune proprie unui anumit domeniu de activitate. 2) Cuv├ónt sau expresie proprii unui vorbitor. ÔŚŐ A fi ├«n ~i buni (sau r─âi) cu cineva a fi ├«n rela╚Ťii bune (sau rele) cu cineva. /<lat. termen, ~inis, fr. terme
T├ëRMEN1 ~e n. Limit─â fixat─â ├«n timp printr-o dispozi╚Ťie sau printr-o ├«nvoial─â la care urmeaz─â s─â se execute ceva; soroc. ÔŚŐ ├Än (sau la ) ~ la data fixat─â. ├Än ~ ├«n curs de satisfacere a serviciului militar. /<lat. termen, ~inis, fr. terme
termen n. 1. limit─â, sf├ór╚Öit: termenul vie╚Ťii; 2. timp fixat pentru plat─â: chiria se pl─âte╚Öte obi╚Önuit ├«n dou─â termene; 3. sum─â de pl─âtit la cap─âtul unui termen: e dator trei termene.
termen m. 1. mod de a vorbi, expresiune: termen impropriu; 2. fiecare din elementele propozi╚Ťiunii, compara╚Ťiunii, silogismului; 3. fiecare din cantit─â╚Ťile unei expresiuni algebrice separat─â prin semnele + sau -. 4. fig. rela╚Ťiuni, situa╚Ťiune reciproc─â: suntem ├«n termeni buni cu d├ónsul.
t├ęrmen, V. termin 1.
1) *t├ęrmin n., pl. e (lat. t├ęrminus, hotar; it. t├ęrmine, fr. terme). Hotar, sf├«r╚Öit: terminu v─şe╚Ťi─ş. Timp hot─âr├«t p. o ac╚Ťiune (de ex., o plat─â), soroc, vadea, diorie: a pl─âti la termin. Suma de plat─â la termin: a fi dator un termin (de chirie). S. m. Cuv├«nt propri┼ş une─ş ╚Ötiin╚Ťe, une─ş meseri─ş: ÔÇ×carin─âÔÇŁ e un termin de marin─â. Pl. Cuvinte, expresiun─ş, mod de a vorbi: a te exprima ├«n termin─ş urban─ş. A fi ├«n termin─ş bun─ş sa┼ş r─â─ş cu cineva, a fi ├«n rela╚Ťiun─ş bune sa┼ş rele cu cineva. Log. Fie-care din elementele propozi╚Ťiuni─ş, compara╚Ťiuni─ş, silogizmulu─ş. Alg. Fie-care din cantit─â╚Ťile une─ş expresiun─ş algebrice separate pin semnu + or─ş -. ÔÇô Fals termen.
termen s. v. CAP. CAP─éT. FINAL. FINE. GRANI╚Ü─é. HOTAR. ├ÄNCHEIERE. LIMIT─é. MARGINE. SF├ÄR╚śIT.
TERMEN s. 1. dat─â, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (├«nv.) sorocire, veleat. (La ~ hot─ârit...) 2. (FIN., EC.) scaden╚Ť─â, (pop.) soroc, (prin Ban.) roc, (├«nv.) diorie, vadea. (Poli╚Ťa a ajuns la ~.) 3. interval, perioad─â. (Un ~ de garan╚Ťie de 6 luni.) 4. (JUR.) clauz─â, condi╚Ťie, dispozi╚Ťie, prevedere, punct, stipulare, stipula╚Ťie, (├«nv. ╚Öi pop.) tocmeal─â, (├«nv.) ╚Öart. (~ al unui contract.) 5. (LINGV.) cuv├«nt, vorb─â, (livr.) verb, vocabul─â, (pop.) zicere, (reg.) boace, (├«nv.) glas, grai, limb─â, parol─â, vorbire, voroav─â. (Un ~ nou intrat ├«n limb─â.)
t├ęrmen-l├şmit─â s. n. Ultimul termen ÔŚŐ ÔÇ×Patinatorii au termene-limit─â de evolu╚Ťie pe ghea╚Ť─â: o or─â ╚Öi jum─âtate sau dou─â ore.ÔÇŁ Cont. 22 I 71 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×De re╚Ťinut c─â nu exist─â un termen-limit─â de ├«nscriere a dob├ónzii. Dimpotriv─â, opera╚Ťiunile de ├«nscriere ├«n librete sau de plat─â efectiv─â se fac oric├ónd.ÔÇŁ Sc. 10 VIII 75 p. 3. ÔŚŐ ÔÇ×Liderul organiza╚Ťiei politico-militare ╚Öiite ┬źAMAL┬╗, N.B., a declarat ziari╚Ötilor c─â nu este legat de un termen-limit─â ├«n ceea ce prive╚Öte problema ostaticilor [...]ÔÇŁ R.l. 26 V 85 p. 6 (din termen + limit─â)
T├ëRMEN s. m. (< lat. terminus, cf. fr. terme): 1. (├«n limbajul comun) cuv├ónt, vorb─â. ├Än raport cu sfera vocabularului pe care o reprezint─â, ├«nt├ólnim: t. populari, t. dialectali (regionali), t. de jargon, t. de argou, t. literari, t. neologici etc. 2. (├«n limbajele speciale) cuv├ónt propriu unei anumite ╚Ötiin╚Ťe, care serve╚Öte la exprimarea unei no╚Ťiuni specifice. ├Än raport cu aceste no╚Ťiuni, cu domeniile de activitate ├«n care se folosesc, se disting urm─âtoarele categorii: t. lingvistici, t. geografici, t. tehnici, t. istorici, t. ╚Ötiin╚Ťifici, t. sportivi etc. ÔŚŐ ~ reg├ęnt: t. de care depinde sintactic o parte de propozi╚Ťie secundar─â sau o propozi╚Ťie subordonat─â (v. cuv├ónt regent). ÔŚŐ ~ introduct├şv: t. care introduce ├«n propozi╚Ťie sau ├«n fraz─â o unitate sintactic─â (v. cuv├ónt introductiv). ÔŚŐ ~ corelat├şv: t. care intr─â ├«n corela╚Ťie sintactic─â cu un alt t. din cadrul frazei (introductiv), ├«ntr-o rela╚Ťie de interdependen╚Ť─â (v. cuv├ónt corelativ). v. ╚Öi cuvß║ąnt.

Termen dex online | sinonim

Termen definitie

Intrare: termen (cuvânt, monom)
termen cuvânt, monom substantiv masculin
Intrare: termen (timp)
termen timp substantiv neutru