TÉRME s. f. pl. Băi publice la romani. – Din lat. thermae.

TÉRME s. f. pl. Băi publice la romani. – Din lat. thermae.

TÉRME s. f. pl. Edificiu public la romani, înzestrat cu instalația necesară pentru băi (calde); băi publice. La Histria se dezgroapă terme de mozaic și inscripții de marmură. SADOVEANU, O. L. 8.

térme s. f. pl.

térme s. f. pl.

TÉRME s.f.pl. 1. Băi publice la romani. 2. Băi publice de ape termale. [Sg. termă. / < fr. thermes, cf. lat. thermae, gr. thermos – cald].

TÉRME s. f. pl. 1. băi publice la romani. 2. izvoare termale. (< lat. thermae)

TÉRME f. pl. Băi publice la romani. /<lat. thermae, fr. thermes

terme f. pl. băi calde, la cei vechi: Termele lui Caracalla.

*térme f. pl. (lat. thérmae, vgr. thérmai, d. thermós, cald). Băĭ publice ale vechilor Romanĭ: termele de la Pompeĭ. Stabiliment de ape medicinale calde: termele de la Karlsbad.