Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru teritoriu

TERIT├ôRIU, teritorii, s. n. 1. ├Äntindere de p─âm├ónt (delimitat─â) ├«n care se exercit─â o anumit─â autoritate. ÔÖŽ (Jur.) Parte din suprafa╚Ťa P─âm├óntului, alc─âtuit─â din uscat, apele interioare, marea teritorial─â ╚Öi spa╚Ťiul aerian, cuprins─â ├«ntre grani╚Ťele unui stat ╚Öi supus─â suveranit─â╚Ťii acestuia. 2. Suprafa╚Ť─â de teren suficient─â pentru a asigura necesit─â╚Ťile de supravie╚Ťuire, alimentare ╚Öi ap─ârare ale unui animal sau grup de animale, ap─ârat─â ├«mpotriva intru╚Öilor din aceea╚Öi specie. ÔÇô Din lat. territorium, fr. territoire.
TERIT├ôRIU, teritorii, s. n. ├Äntindere de p─âm├ónt delimitat─â prin grani╚Ťele unui stat sau ale unei unit─â╚Ťi administrative ╚Öi supus─â suveranit─â╚Ťii statului respectiv. ÔÇô Din lat. territorium, fr. territoire.
TERITÓRIU, teritorii, s. n. Întindere de pămînt limitată prin hotare precis stabilite și pe care se exercită o anumită autoritate. Sfaturile populare sînt organe ale puterii de stat care rezolvă pe teritoriul lor toate problemele ce interesează masele. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2797.
terit├│riu [riu pron. riu] s. n., art. terit├│riul; pl. terit├│rii, art. terit├│riile (-ri-i-)
terit├│riu s. n. [-riu pron. -riu], art. terit├│riul; pl. terit├│rii, art. terit├│riile (sil. -ri-i-)
TERIT├ôRIU s. 1. v. loc. 2. v. cuprins. 3. p─âm├ónt, regiune, ╚Ťinut. (Se afl─â pe un ~ str─âin.) 4. v. regiune. 5. teritoriu extravilan v. extravilan; teritoriu intravilan v. intravilan.
TERIT├ôRIU s.n. ├Äntindere de p─âm├ónt (limitat─â de hotare) care apar╚Ťine unui stat, unei provincii, unui ora╚Ö, unei autorit─â╚Ťi etc. [Pron. -riu. / < lat. territorium, cf. fr. territoire].
TERIT├ôRIU s. n. 1. spa╚Ťiu geografic determinat prezent├ónd o unitate fizic─â sau politic─â. ÔŚŐ por╚Ťiune de pe glob, incluz├ónd uscatul, subsolul, apele ╚Öi spa╚Ťiul aerian de deasupra lor, care se afl─â sub suveranitatea deplin─â ╚Öi exclusiv─â a unui stat. 2. spa╚Ťiu limitat care asigur─â necesit─â╚Ťile de supravie╚Ťuire, alimentare ╚Öi ap─ârare ale unui animal sau grup de animale. 3. (anat.) ansamblu de organe, mu╚Öchi ╚Öi por╚Ťiuni ale pielii ├«n care este distribuit un vas sau un nerv. (< lat. territorium, fr. territoire)
TERIT├ôRIU ~i n. ├Äntindere de p─âm├ónt cu limitele precis stabilite (apar╚Ťin├ónd unei entit─â╚Ťi geografice, unui stat sau unei unit─â╚Ťi administrative). /<lat. territorium, fr. territoire
teritoriu n. ├«ntindere de ╚Ťar─â ce depinde de un stat, provincie, ora╚Ö, jurisdic╚Ťiune: teritoriul Rom├óniei e ├«mp─âr╚Ťit ├«n jude╚Ťe.
*terit├│ri┼ş n. (lat. territorium). ├Äntindere de p─âm├«nt a unu─ş stat, a une─ş autorit─â╚Ť─ş, a une─ş jurisdic╚Ťiun─ş: teritoriu Rom├ónii─ş, al unu─ş corp de armat─â, al unu─ş jude╚Ť, al unu─ş ora╚Ö. Adv. Din punct de vedere teritorial.
TERITORIU s. 1. loc, meleag, regiune, t─âr├«m, ╚Ťinut, zon─â. (Se afla ├«ntr-un ~ necunoscut.) 2. cuprins, ├«ntindere, ├«ntins, spa╚Ťiu, suprafa╚Ť─â, (├«nv.) cuprindere, olat. (Pe tot ~ ╚Ť─ârii.) 3. p─âm├«nt, regiune, ╚Ťinut. (~ patriei sale.) 4. regiune, suprafa╚Ť─â, zon─â. (Un ~ arid.)
ROSS DEPENDENCY (Teritoriul dependent Ross) [ros dip├ęnd╔Önsi], terit. ├«n Antarctica, ├«ntre Polul Sud ╚Öi c. 60┬░ lat. S, ├«ntre 160┬░ long. E ╚Öi 150┬░ long. V; 744 mii km2 (din care 414 mii km2 pe continent). Include ins. Balleny, Ross, Scott, Coulman, ╚Ť─ârmurile M. Ross (pen. King Edward VII ╚Öi parte din Victoria Island) ╚Öi ins. Roosevelt ├«n zona ghe╚Ťarului de ╚Öelf Ross. Administrat din 1923 de Noua Zeeland─â.

Teritoriu dex online | sinonim

Teritoriu definitie

Intrare: teritoriu
teritoriu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu