teritorial definitie

10 definiții pentru teritorial

TERITORIÁL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care aparține unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = porțiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei țări. (în vechea organizare militară) Armată teritorială = armată formată din soldați rezerviști vârstnici, destinată apărării interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial.
TERITORIÁL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care aparține unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = porțiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei țări. (În vechea organizare militară) Armată teritorială = armată formată din soldați rezerviști vârstnici, destinată apărării interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial.
TERITORIÁL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care se referă la un teritoriu; al unui teritoriu, de teritoriu. Unitățile locale ale procuraturii Republicii Populare Romîne sînt organizate pe bază teritorială. B. O. 1953, 51. ◊ Ape teritoriale = apele fluviilor, mărilor sau ale oceanelor pînă la o anumită limită de la mal, stabilită prin uz sau convenție, și asupra cărora statele riverane își exercită dreptul lor de suveranitate (în special cu privire la pază, pescuit și cabotaj). Armată teritorială (în vechea organizare militară a țării) = armată formată din soldați trecuți de etapa rezervei și destinată, în caz de război, apărării interne a teritoriului unui stat. Oamenii armatei teritoriale... erau numai din cînd în cînd convocați la instrucție, concentrări și gărzi. SADOVEANU, E. 7. (Învechit) Proprietate teritorială = proprietate asupra unui anumit teritoriu. E locul de a analiza cestiunea proprietății teritoriale la romîni. HASDEU, I. V. 42. Această proprietate teritorială a noastră este mărginită, este supusă la legi. KOGĂLNICEANU, S. A. 139.
teritoriál (-ri-al) adj. m., pl. teritoriáli; f. teritoriálă, pl. teritoriále
teritoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. teritoriáli; f. sg. teritoriálă, pl. teritoriále
TERITORIÁL, -Ă adj. Referitor la un teritoriu; de (pe) teritoriu. ♦ Ape teritoriale = apele de lângă țărm, până la o anumită depărtare, asupra cărora își exercită suveranitatea statul riveran. [Pron. -ri-al. / < fr. territorial].
TERITORIÁL, -Ă adj. referitor la un teritoriu; de (pe) teritoriu. ♦ ape ~ e = apele de lângă țărm, până la o anumită depărtare, asupra cărora își exercită suveranitatea statul riveran. (< fr. territorial, lat. territorialis)
TERITORIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de teritorii; propriu teritoriilor. ◊ Ape ~e zonă a mării sau a oceanului din vecinătatea unui stat, până la linia de frontieră, asupra căreia acest stat își exercită suveranitatea. [Sil. -ri-al] /<fr. territorial
teritorial a. ce coprinde teritoriul; armata teritorială, compusă din toți aceia ce și-au făcut timpul de serviciu în armata activă și în rezervă, și destinată la apărarea interioară a teritoriului.
*teritoriál, -ă adj. (lat. territorialis). Relativ la teritoriŭ: impozit teritorial, întinderea teritorială. Armata teritorială, aceĭa care rămîne ca să apere teritoriu, compusă din oamenĭ ĭeșițĭ din rezervă. S. m. Soldat din armata teritorială.

teritorial dex

Intrare: teritorial
teritorial adjectiv
  • silabisire: -ri-al