Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru terigen

TERIG├ëN, -─é, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. ÔÇô Din fr. terrigene.
TERIG├ëN, -─é, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. ÔÇô Din fr. terrig├Ęne.
terig├ęn adj. m., pl. terig├ęni; f. terig├ęn─â, pl. terig├ęne
terig├ęn adj. m., pl. terig├ęni; f. sg. terig├ęn─â, pl. terig├ęne
TERIGÉN adj. v. clastic.
TERIG├ëN, -─é adj. 1. (Liv.) N─âscut, ap─ârut din p─âm├ónt. 2. (Despre depozite marine) Format din materiale aduse de pe uscat. [< fr. terrig├Ęne].
TERIG├ëN, -─é adj. 1. n─âscut, ap─ârut din p─âm├ónt. 2. (despre depozite marine) din materiale aduse de pe uscat. (< fr. terrig├Ęne)
TERIGÉN ~ă (~i, ~e) rar 1) Care provine din pământ; născut din pământ. 2) (despre depozite marine) Care provine din materiale aduse de fluvii de pe uscat. /<fr. terrigene
TERIGEN adj. (GEOL.) clastic, detritic. (Roci ~.)
terigen, (engl.= terrigenous) de origine continentală; adesea despre un depozit epiclastic, detritic sau siliciclastic a cărui arie sursă a fost extrabazinală și continentală.
TERI-1 ÔÇ×p─âm├«nt, terenÔÇŁ. ÔŚŐ L. terra ÔÇ×p─âm├«ntÔÇŁ > fr. terri-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. teri-. Ôľí ~col (v. -col1), adj., care cre╚Öte sau care tr─âie╚Öte pe p─âm├«nt; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante terestre; ~gen (v. -gen2), adj., 1. Care a ap─ârut din p─âm├«nt. 2. (Despre depozite marine) Format din materiale aduse de pe uscat.

Terigen dex online | sinonim

Terigen definitie

Intrare: terigen
terigen adjectiv