TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigene.

TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigène.

terigén adj. m., pl. terigéni; f. terigénă, pl. terigéne

terigén adj. m., pl. terigéni; f. sg. terigénă, pl. terigéne

TERIGÉN adj. v. clastic.

TERIGÉN, -Ă adj. 1. (Liv.) Născut, apărut din pământ. 2. (Despre depozite marine) Format din materiale aduse de pe uscat. [< fr. terrigène].

TERIGÉN, -Ă adj. 1. născut, apărut din pământ. 2. (despre depozite marine) din materiale aduse de pe uscat. (< fr. terrigène)

TERIGÉN ~ă (~i, ~e) rar 1) Care provine din pământ; născut din pământ. 2) (despre depozite marine) Care provine din materiale aduse de fluvii de pe uscat. /<fr. terrigene

TERIGEN adj. (GEOL.) clastic, detritic. (Roci ~.)

terigen, (engl.= terrigenous) de origine continentală; adesea despre un depozit epiclastic, detritic sau siliciclastic a cărui arie sursă a fost extrabazinală și continentală.

TERI-1 „pămînt, teren”. ◊ L. terra „pămînt” > fr. terri-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. teri-. □ ~col (v. -col1), adj., care crește sau care trăiește pe pămînt; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante terestre; ~gen (v. -gen2), adj., 1. Care a apărut din pămînt. 2. (Despre depozite marine) Format din materiale aduse de pe uscat.