TERIÁC, teriacuri, s. n. (Rar) Remediu împotriva otrăvurilor. [Pr.: -ri-ac] – Din fr. thériaque.

TERIÁC, teriacuri, s. n. (Rar) Remediu împotriva otrăvurilor. [Pr.: -ri-ac] – Din fr. thériaque.

teriác (rar) (-ri-ac) s. n., pl. teriácuri

teriác (antidot, panaceu) s. n. (sil. -ri-ac), pl. teriácuri

TERIÁC s.n. 1. (Ant.) Compoziție medicamentoasă folosită ca remediu contra mușcăturilor de șarpe și în multe maladii. 2. Medicament universal; panaceu. [Pron. -ri-ac. / cf. fr. thériaque, gr. theriake (antidosis) – antidot contra animalelor veninoase, sălbatice].

TERIÁC s. n. 1. (ant.) medicament contra mușcăturilor de șarpe și în multe maladii. 2. remediu contra otrăvurilor, migrenelor etc.; panaceu. (< fr. thériaque)

TERIÁC ~uri n. rar 1) Leac folosit în trecut ca remediu contra substanțelor toxice ajunse în organism. 2) Medicament considerat (mai ales în trecut) universal; panaceu. /<turc. tiryak

teriác și tiriác n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] tiriak, care vine d. vgr. theriaké [antidotos], antidot contra veninuluĭ șerpilor). Vechĭ. Electuar preparat cu opiŭ.